Se cheamă Tratatul Comercial împotriva Contrafacerii (Anti-Counterfeiting Trade Agreement – deci, ACTA). Nu arată foarte periculos și n-are decît 25 de pagini (dintre trei – și nu una, cum aprecia, recent, ministrul român al Comunicațiilor, Valerian Vreme – dedicate mediului digital). Dar dacă va fi ratificată de Parlamentul European, în luna iunie, ACTA ne va schimba din rădăcini modul de viață (și nici artiștii nu vor trăi mai bine). România a semnat recent ACTA – și spune, prin vocea pomenitului ministru de resort că va trebui să ne conformăm dacă nu vrem să fim ca Rusia și China. Cu o săptămînă înainte de semnarea de la Tokio, raportorul european pentru ACTA, europarlamentarul francez Kader Arif, și-a dat demisia din această funcție, denunțînd lipsa de transparență și refuzul celor responsabili de a accepta sugestiile oferite de Parlamentul European.
În primul rînd, e prima dată la noi cînd transferul digital de informație copyright-ată e pus pe picior de egalitate cu bunurile contrafăcute. Altfel spus, un film care circulă pe torrenți e tot una cu un pantof pe care niște, să-i numim, chinezi cumsecade au scris Mike. O altă categorie de produse vizate sînt medicamentele generice, a căror distribuție se dorește mult mai strict controlată, nu pentru protecția sănătății cetățenilor, ci pentru respectarea drepturilor comerciale ale producătorilor. „De exemplu, aspirina se vinde pe internet ca la aprozar“, spune Valerian Vreme; ceea ce nu înseamnă că cei care-o vînd pe internet au manufacturat-o la ei acasă sau că e contrafăcută, iar producătorul nu obține profit, ci că producătorii de astfel de medicamente generice (nesupuse regimului de prescriere medicală) își doresc un control mai mare asupra comerțului cu ele, asigurîndu-și cota dorită de profit, indiferent dacă asta limitează accesul oamenilor la produse de mare necesitate. Forma finală a ACTA e rezultatul direct al faptului că societatea civilă nu a fost invitată la negocieri (rămase cît se poate de secrete), iar principalii autori sînt organizațiile internaționale de comerț și nu reprezentanții direct aleși ai cetățenilor vizați.
Revenind la aspirina de pe internet: în momentul de față, internetul e dominat de o regulă de bază, care face posibil YouTube, Facebook, Twitter și multe altele – degrevarea de responsabilitate a intermediarului (respectarea drepturilor de autor este responsabilitatea utilizatorului și nu a celui care furnizează suportul-vehicul). În această situație precisă, ACTA nu ne distinge de China, ci ne face la fel – China responsabilizează furnizorul pentru conținutul vehiculat. Căci ACTA spune că semnatarii acordului trebuie să asigure cadrul juridic pentru ca autoritățile să poată impune unor terțe părți blocarea canalelor de comercializare a acestor bunuri contrafăcute – eventual, aflăm mai încolo, la simpla cerere a deținătorului de licență și inaudita altera pars (fără citarea pîrîtului, cum ar veni), ba chiar în absența unei solicitări directe. Adio aspirine pe internet, pentru că furnizorul de servicii de internet (cunoscut drept ISP – Internet Service Provider), la cererea unui fabricant de astfel de medicamente sau pentru că i se pare ceva suspect și e făcut responsabil el însuși, poate opera blocarea magazinului online pînă la verificarea respectării copyright-ului. Avangardistă ca de obicei, Franța, care are deja Legea Hadopi (utilizatorii primesc avertismente graduale pentru utilizarea rețelelor P2P), dorea în noiembrie 2011, prin vocea lui Nicolas Sarkozy, să stopeze și streaming-ul și descărcarea directă prin impunerea asupra furnizorilor a unei obligații de supraveghere.
Asta va face și ACTA. „România, dacă vrea, poate să ofere date privind ID-ul de unde s-a făcut o anume tranzacţie pe internet“, zice ministrul Vreme. Ca să vrea, trebuie să și poată, iar pentru asta, furnizorii de servicii de internet, care pînă acum erau doar intermediari lipsiți de responsabilitate, trebuie să stocheze informații despre activitatea utilizatorilor, pe care ulterior vor avea permisiunea să le transmită unor terțe părți, fără acordul utilizatorilor. Interesant e că la jumătatea lui ianuarie, Comisia Europeană a dat publicității un comunicat despre comerțul electronic și alte chestiuni digitale, conform căruia există o propunere ca, la sesizarea industriei de divertisment, motoarele de căutare, serviciile de plată și de publicitate online să nu mai poată furniza servicii contractuale site-urilor vizate, tactică aplicată de Guvernul SUA în disputa cu WikiLeaks.
„Ceaușescu“ este marcă înregistrată la OSIM; dacă ACTA întră în aplicare, orice site care folosește referințe la Ceaușescu neconforme cu dorințele deținătorilor mărcii ar putea fi blocat. Din ACTA nu cîștigă artiștii și creatorii, ci intermediarii lor, administratori comerciali ai unor drepturi intelectuale care au căpătat sensuri atît de vaste, încît pot acoperi orice, doar să merite drumul pînă la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (numele de Ceaușescu se pare că merită). Sau poate nici ei nu cîștigă prea mult – în Franța, cu Legea Hadopi cu tot, creșterea vînzărilor pe iTunes a fost în rata constantă observabilă dinaintea aplicării legii. ACTA este un tratat cu acoperire internațională vastă, ceea ce permite controlul schimburilor pe internet pe jumătate din planetă, și asta e o miză mai importantă chiar și decît conservarea profiturilor. România nici măcar nu e o piață cu potențial pentru industriile beneficiare ale ACTA, nouă ne va fi doar blocat accesul la informație pe care oricum n-o putem cumpăra. Însă informații vitale legate de viața privată (de unde, cu cine, ce comunicăm) ar putea fi stocate și transferate altcuiva fără ca măcar să știm. Orice dorință de protest vehiculată în medii virtuale va fi înăbușită în fașă – vom sfîrși, deci, prin a semăna cu China mai mult decît s-ar fi crezut.
În semn de protest față de semnarea de către Polonia a tratatului, parlamentarii polonezi au purtat o mască – aceeași intens vehiculată de-a lungul protestelor din Europa din ultimele luni –, o mască Guy Fawkes. Ar trebui avertizați că dacă și le-au făcut singuri acasă, sînt pasibili, conform ACTA, de represalii din partea Time Warner, producătorul filmului V for Vendetta, care a înregistrat oficial patentul pentru fața lui Fawkes. Care e mort din 1606.
Text apărut şi în Observator Cultural
inca o data: analogiile proaste dauneaza mesajului: a copia un film, in folos propriu, nu este identic cu a vinde papuci mike. primul este un bun teoretic multiplicabil la infinit, folosit fara ideea comercializarii, al doilea vizeaza obtinerea de bani prin folosirea frauduloasa a unui reper calitativ. libertatea internetului este prost aparata prin astfel de exemple.
iar ceea ce conteaza, dincolo de toate este modificarea abordarii in relatia individ-stat: primul este tratat ca prezumtiv vinovat
Eu zic să citiți ACTA. Unu: nu veți mai putea copia nimic, pentru că dvd-urile și cd-urile vor fi codate, iar dezvoltarea de software destinat spargerii acestor codări va fi criminalizată. Doi: share-uitul, avînd în vedere că site-urile și torrenții respectivi fac trafic și găzduiesc publicitate online, iar intermediarul va fi considerat responsabil, share-uitul deci va fi considerat tot purtător de profit. Scopul comercial e, în ACTA, lăsat la latitudinea tribunalelor, a deținătorilor de drepturi, a cui vrea să-l definească, de regulă cît mai lax.
Iarăși, în chestiunea drepturilor intelectuale, relația s-a modificat deja: atunci cînd cumpărați o imprimantă, un hard disc extern etc., plătiți o taxă pentru copia privată, de unde concluzia că statul consideră din start că dvs. o să folosiți aceste obiecte ca să mulțiplicați sau stocați produse copyright-ate.
am citit acta, dar eu ma refeream la altceva: la critica ta. critica la adresa acta este necesara, dar este prost servita de exemple si analogii gresite. daca amesteci papucii mike intr-o discutie despre limitele drepturilor de proprietate intelectuală nu faci decat sa dai apa la moara promotorilor acta. inca o data: dreptul la proprietate, atat de important in conceptia liberala, are valoare pentru ca se referă la bunuri caracterizate prin raritate. in momentul in care un bun se poate multiplica, fara costuri, la infinit, nu mai poti avea pretentia proprietatii. acesta e argumentul major.
in rest, faptul ca va fi codat totul, ca vor fi incriminate niste activitati, toate astea sunt nerelevante. cine se uita peste istoria internetului va vedea ca lupta aceasta ela fel de veche ca el, sau chiar mai veche, iar fiecare constrangere nu a facut decat sa dea nastere la alte modalitati de evitare. repet, ce ma ingrijoreaza este introziunea absoluta in spatiul meu privat (da, stiu, pe stangisti asta nu-i deranjeaza…). interesant e ca monitorizarea generalizata a fost deja declarata ilegala de curtea suprema de justitie (http://edri.org/scarlet_sabam_win). intersant daca precedentul acesta va functiona.
În primul rînd, nu e analogia mea, dacă citiți mai bine, vedeți că spun că e ceea ce face ACTA și că e o premieră. Altminteri, dreptul de proprietate intelectuală a desființat de mult necesitatea obiectualității bunului deținut, de vreme ce acoperă invenții, licențe, opere muzicale etc. (nu înțeleg ce vreți să spuneți prin raritate; teren e mult în lumea asta, cum dețin proprietarii de pămînt ceva caracterizat prin raritate??). Dacă aveți o problemă cu ideea proprietății intelectuale în general, asta face subiectul altei discuții.
Cît despre vechimea luptei, chiar nu știu de unde ați tras concluzia că dezvoltarea de software open source ar fi fost vreodată criminalizată în scopul protejării intereselor comerciale.
“repet, ce ma ingrijoreaza este introziunea absoluta in spatiul meu privat (da, stiu, pe stangisti asta nu-i deranjeaza…).”
Vă rog să aduceţi un argument în favoarea acestei afirmaţii categorice, altfel nu e decît o calomnie jalnică.
Eu am curajul să susţin că în lumea contemporană stînga a fost şi este apărătoarea libertăţii individuale.
1. pai exact asta trebuie criticat: falsa analogie. daca o repeti, si o accepti, o asumi.
2. asta-i esenta dreptului la proprietate: raritatea. si da, terenul are aceasta caracteristica, pentru ca nu vorbesti de terenul de pe milioane de km patrati, ci de terenul din central park, din centrul parisului, din vascauti etc.
3. pai problema proprietatiii intelectuale in general e in discutie. daca te joci cu jumatati de masura, vei avea efecte ca atare.
4. ma refeream la faptul fiecare incercare de „regularizare” a internetului, reactia a fost de respingere. nu ma refeream strict la programe libere.
Lui berenger.
Io cred ca dvs. vorbiti despre bibliofilie, nu despre proprietate. In rest, astept pina parasiti magazinul de bibelouri ideologice, dureaza prea mult sa stringem cioburile.
iulia, daca tot incerci sa fii ironica, incearca sa stapanesti proprietatea termenilor. bibliofilia e despre pasiuni, nu despre proprietati
si mai amuzanta e perspectiva asupra ideologiilor: ca magazin de bibelouri. sst, sa nu avem curajul sa punem in discutie sacrosantele ideologii. asta avem voie doar daca lșe abordam din perspectiva de stanga, mai ales pe critic atac
@ berenger: “repet, ce ma ingrijoreaza este introziunea absoluta in spatiul meu privat (da, stiu, pe stangisti asta nu-i deranjeaza…).”
Vă rog să argumentaţi această afirmaţie categorică, altfel nu rămîne decît o calomnie jalnică.
Eu am curajul să afirm că în lumea contemporană stînga a apărat mai bine libertatea individuală decît liberalii, de exemplu.
sigur. libertatea individuală este elementul central al ideologiei liberale. acesta se pastreaza printr-o clara delimitare a spatiului privat al fiecarui individ. pe de alta parte, orice ideologie de stanga privilegiaza alte valori inaintea libertatii: egalitatea, dreptatea sociala etc. problema e ca orice favorizare a unui drept duce la reducerea celuilalt. cu alte cuvinte, un discurs despre dreptatea sociala e posibil doar prin diminuarea libertatii individuale, deci prin introziune in spatiul privat. mai mult, in liberalism, individul are prioritate ontologica si valorica in raport cu orice alta structura supraindividuala, in orice doctrina de stanga, primeaza interesul societatii in fata interesului individului. din nou, asta nu e posibila decat prin introziune in spatiul privat.
@ berenger:
Cred că sîntem de acord că liberalismul pleacă de la axioma că temelia libertăţii individuale o constituie proprietatea privată, apărată prin intermediul normelor juridice. Or, în ultimii ani (20-30?) liberalismul transformat în libertarianism a cerut (explicit sau implicit) “dereglementare”. Ce altceva decît abrogarea normelor înseamnă dereglementare?
Aşadar, eşecul liberalismului a dus la îngrădirea şi pierderea libertăţilor individuale.
Dacă sugeraţi că stînga ar milita pentru exproprieri, v-aş răspunde că stînga are multe nuanţe şi că nu orice stîngă este automat comunism.
De asemenea, mi se pare obtuz punctul de vedere că acordarea unui statut, să spunem, privilegiat egalităţii, dreptăţii sociale (altă afirmaţie categorică nesusţinută de vreun exemplu concret) ar aduce atingere libertăţii individuale. Iar dacă consideraţi că, de exemplu, impozitarea progresivă are ca efect diminuarea libertăţii individuale sau intruziunea în spaţiul privat, permiteţi-mi să spun că argumentul e pueril.
uite, vezi, asta ma amuza pe mine, si ma inspaimanta in acelasi timp: usuratatea jocului cu termenii. ca sa fie clar liberalismul nu este egal cu libertarianismul (asa cum nu este egal nici cu „neoliberalismul”) decat intr-o viziune la fel de limitata ca si aceea care vede, de exemplu, comunism in orice ideologie de stanga. dereglementare nu inseamna lipsa normelor, ci lipsa excesului de norme. iar acest exces de norme e facut in interesul statului sau prin intermediul lui, deci impotriva libertatii individuale. ca este un esec al liberalismului in toata povestea asta, nu o neaga nimeni, numai ca esecul nu vine din prea putin stat, ci din prea mult stat.
problema cu drepturile, pe de alta parte, e spinoasa. trec peste faptul ca iti stapanesti cam greu nervii („mi se pare obtuz …”), dar asta nu insemna ca privirea ta lejera asupra drepturilor e in regula. libertatea e drept negativ prin excelenta, in sensul ca nu trebuie impus de stat, ci doar protejat, pe cand egalitatea sau dreptatea sociala se impun doar prin introziunea statului. iar asta se face obligatoriu prin atingerea sferei private. (sunt curios, daca stanga nu vorbeste despre egalitate si dreptate sociala, despre ce vorbeste mai exact?)
in rest, nimeni nu vorbeste despre impozitarea progresiva, ci despre aceea excesiva
@ berenger:
“trec peste faptul ca iti stapanesti cam greu nervii („mi se pare obtuz …”), …”
Este deja plictisitor faptul că în România orice polemică (chiar şi cele amicale) ajunge într-un punct în care se vor folosi argumente “ad hominem”. De unde aţi ajuns la concluzia că mi-aş stăpîni greu nervii şi ce relevanţă ar avea? No need do answer.
“dereglementare nu inseamna lipsa normelor, ci lipsa excesului de norme. iar acest exces de norme e facut in interesul statului sau prin intermediul lui, deci impotriva libertatii individuale”.
OK, plecăm de la premisa că afirmaţia este (suficient de) adevărată. Cine sau cum definim punctul de la care normele devin excesive? Pe de altă parte, puteţi accepta, măcar teoretic, că există domenii care fie funcţionează mai bine reglmentat, fie nu ar trebui dereglementate?
Eu nu am spus niciodată că stînga nu vorbeşte despre egalitate şi dreptate socială. Iar ca o notă marginală, impozitarea progresivă este un instrument (între multe altele) de atingere a acestui deziderat).
Din punctul meu de vedere, puterea corupe, iar puterea absolută corupe la modul absolut. Puterea nu trebuie înţeleasă numai ca putere politică, ci şi ca putere economică, culturală, religioasă, etc.
Îmi puteţi da un instrument suficient de puternic, cu excepţia statului, care să limiteze puterea corporatistă, de exemplu?
Sau, în ce fel slăbirea statului (care are ca efect pervers şi slăbirea eficienţei normelor juridice, de exemplu) profită libertăţii individuale?
pai tu ai inceput cu „ad hominem”. pentru ca sugestii cum ca as folosi „calomnia jalnica” sau „argumente puerile” exact asta inseamna.
la obiect: problema „Cine sau cum definim punctul de la care normele devin excesive?” nu justifica excesul de norme, ci doar discutii aplicate asupra acestui punct
”Îmi puteţi da un instrument suficient de puternic, cu excepţia statului, care să limiteze puterea corporatistă, de exemplu?” sigur: alta putere corporatista. rolul statului e de a avea grija ca jocul sa fie corect. iar daca o putere corporatista a devenit prea puternica, sa fie clar: asta e posibil doar daca statul o ajuta si o sprijina sa devina asa
„ Puterea nu trebuie înţeleasă numai ca putere politică, ci şi ca putere economică, culturală, religioasă,” da. corect. numai ca puterea economica, culturala, religioasa etc. nu au crescut niciodata decat cu ajutorul puterii politice.
„slăbirea statului”. nu, nimeni nu vorbeste de puterea statului, ci de marimea lui.
@ berenger: “sigur: alta putere corporatista. rolul statului e de a avea grija ca jocul sa fie corect. iar daca o putere corporatista a devenit prea puternica, sa fie clar: asta e posibil doar daca statul o ajuta si o sprijina sa devina asa”.
OK, mulţumesc, m-aţi lămurit. Cred că realităţile noastre nu se intersectează, astfel încît mai bine punem punct discuţiei.
Avem, în fond, fiecare o viaţă de trăit.
uite, ca sa-ti dau un exemplu clar, ca sa vezi ca nu-i vorba de realitati care nu se intersecteaza: e vorba de o singura realitate, cea pe care tu nu o intelegi. microsoft a fost un monopol, unul dintre foarte putinele, construit fara ajutorul statului. mai mult, statul nu a reusit sa-l demanteleze. alte corporatii au fost cele care i-au distrus monopolul. apple si google
Hotărârea în cauza C-70/10
Scarlet Extended SA/Société belge des auteurs, compositeurs et éditeurs SCRL (SABAM)
Dreptul Uniunii se opune unui ordin judecătoresc pronunţat de o instanță națională prin care se impune unui furnizor de acces la internet instituirea unui sistem de filtrare pentru a preveni transferurile ilegale de fișiere
Un ordin de această natură nu respectă interdicția de a impune unui astfel de furnizor o obligație generală de supraveghere, nici cerința de a asigura un just echilibru între dreptul de proprietate intelectuală, pe de o parte, și libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul la protecția datelor cu caracter personal și libertatea de a primi și de a transmite informații, pe de altă parte
la http://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2011-11/cp110126ro.pdf
INSA … aceasta hotarare este ante ACTA.
Aprobarea ACTA poa sa insemne si modificarea dreptului UE .Care drept UE restrictioneaza in anume conditii libertatea de a primi și de a transmite informatii. Nu crezi ? Ia incearca matale sa faci un pic de propaganda negationista si o sa vedem ce zice dreptul UE in privinta cu libertatea de a primi și de a transmite informatii …
Asq ca vezi spatiul tau privat este supus deja intruziunii (unii au ajuns in puscarie ptr ca detineau pornigrafie infantila). Probelema este alta – putem accepta asta si in domeniul drepturilor de proprietate intelctuala?
Si ar mai fi domeniul drepturilor intelectuale. Sau mai precis a abuzului la lege. Adica daca este de inteles dreptul de proprietate intelectuala* a lui X asupra unei opere de arta , a companiei Qdz asupra difuzarii acelei opere de arta ptr o perioada determinata (cf legilor nationale din fiecare stat) este oare normal sa se acepte abuzul de tip feudal ?
* este normala. Are in vedere remunerarea efortului depus ptr creare (idee, forma) si ptr difuzare (editare) si eventual ptr investitie. Si printre altele ptr ca creatia (de calitate) este o marfa rara
da, din pacate ai dreptate: jurisprudenta europeana se va modifica dramatic, iar procesul e deja inceput prin limitarile de care amintesti.
si inca o data ai dreptate: este mai putin vorba despre drepturi, cat despre abuzuri, deci despre incalcari ale lor.
deci est de acord cu pronografoa infantila?!
Sau cu gazareq suboamenilor?
Da de dreptu la duel ce zici ?
Sau ala la poliganie? Da poliandria ?!
Societatea se bazeaza pe interdictii .. inclus aia sa nu furi!!
da inapoi putin si vezi cam pe unde spusele mele duc la concluziile tale. iar pana atunci sa vedem de ce vorba de abuz. cel mai simplu e printr-un exemplu: in cazul in care cineva iti fura ceva din casa, politia va cauta, pe baza probelor, sa gaseasca faptasul. conform acta, furtul nu va mai fi posibil, pentru ca absolut toata lumea va fi monitorizata. iar, daca, prin absurd, se va fura ceva, politia va perchezitiona absolut pe toata lumea ca sa gaseasca lucrul furat.
@Iulia Popovici
Guess what – (1) socotelile cu copyright care se comercializeaza via medii optice sunt protejate de multisor impotriva copierii (cu mai mult sau mai putin succes, oh well). Nu e o jucarie noua care vine cu ACTA. (2) Decompilu’ si in sens larg orice reverse engineering executat pe surse protejate e interzis tot de multisor. Cititi EULA unei aplicatii comerciale oarecare… (3) (a) Nu toate trackerele fac bani din publicitatea afisata pe site si (b) publicitatea nu este sursa de venit a proprietarilor de trackere comerciale. Sunt destui cei care cer o anumita suma contra ratie (drept de a descarca o anumita cantitate de date). Dinspre mine, duca-se pe pustii si / sau la puscarie toti astia, I couldn’t care less. On the other hand, exista trackere private care nu fac biz din sharing, sau nu in primul rand. Traiesc din contributii benevole / donatii ale membrilor.
Ideea e ca … nu e ca si cum ACTA sau orice alta tampenie de genul asta va putea desfiinta p2p-ul. In rest…sunt de acord ca soiul asta de alarmism e ok ca masura profilactica impotriva lacomiei corporatiilor.
1) S-a întîmplat ca de fiecare dată cînd ați cumpărat/ împrumutat un cd sau dvd să nu puteți să-l copiați în calculator?; 2) Io îs mai de la țară, așa, lucrez cu tot soiul de open-source-uri și de curiozitate am răsfoit și net-ul curînd, criminalii ăștia de care ziceți cam umplu virtualu, n-am aflat ca ripuirea și conversia să fi dus pe careva la închisoare pînă acum; nu discutăm despre chestii complexe aici, ci despre ce face un om normal care vrea să copieze un dvd protejat sau să vadă și el, în România, un film codat pentru altă regiune (și nu mai poate să reseteze DVD Player dintr-o regiune în alta). 3) Eu nu vorbesc despre ce se întîmplă de fapt în toate aceste detalii, ci despre tipul de gîndire pe care-l impune ACTA cu scopul de a criminaliza trackerele; dacă primesc bani, nu importă cum, deja încalcă drepturile de proprietate în scopuri comerciale, conform ACTA. Cît despre P2P, citiți despre efectele legii Hadopi asupra lui (mai ales, http://www.laquadrature.net).
O, da, știu că noi sîntem mai isteți decît toate legile și că partajarea și copierea n-or să moară, cum n-a murit nici vizionatu de filme străine pe video în România comunistă, da’ asta vă doriți?
@Iulia Popovici
1 si 2. Nu inteleg de ce imi puneti intrebarea asta. Va raspund totusi: (a) intotdeauna se poate trece de protectia impotriva copierii – ma refer la protectiile folosite pt. produse comerciale de uz personal si (b) experienta mea personala se inscrie fericit in situatia descrisa la (a). Asta am si spus initial: ca protectia (sau codare, cum ii spuneti Dvs) de acest tip nu e o inventie care vine cu ACTA; prin urmare dvd-urile nu vor fi codate incepand cu ACTA, pentru ca erau codate si pana acum. Asa cum si reverse engineeringul surselor unor aplicatii comerciale era pedepsit si pana acum. Pe scurt: lucrurile astea nu sunt noutati.
3. Cei care transforma p2p-ul intr-o afacere sunt la fel de blamabili ca si corporatiile – asta am sperat ca se va intelege din ce am scris anterior.
In rest… problema nu se poate in mod realist in termeni de tipul “ce-mi doresc eu”. Fiecare dintre noi “isi doreste” tot soiul de cai verzi pe pereti. Am crescut si m-am maturizat intr-un univers plin pana la refuz de interdictii si chestii protejate si am invatat fie sa le ignor, fie sa le ocolesc pe cele care nu ma lasa sa traiesc. Dar din punctul meu de vedere asta e modus vivendi, nu razboi de gherila.
De retinut ca inteleg indignarile celor care vad in ACTA marele balaur (nu i-am numarat pe toti, asta al catelea balaur este?) si ca nu ma opun in nici un fel raspunsurilor “manioase” sau boicoturilor la adresa oricarei initiative de tip ACTA. Atata ca nu pot sa imi asum in totalitate acest tip de ‘lupta in camp deschis’. Conditia de geek anonim care se opune (activ) din spatele ecranului mi se potriveste mai bine.
Ref. 1. A numi protecţie introducerea voită unor defecte pe mediile optice mi se pare o glumă proastă. DRM-ul nu funcţionază. Vezi discursul lui corz Doctorow la care am pus link mai jos. Dacă DRM-ul ar fi funcţionat, n-ar fi fost nevoie de ACTA. Oricum e mult mai simplu să copiezi prin reţea în ziua de azi decât de pe medii optice. Am în dulap un CD original cu Nightlosers. Mi-am schimbat harddisk-ul şi nu mai gpsesc copia pe care i-am făcut-o. Ştii ce fac dacă vreau să-l ascult? Îl caut pe ‘net. Problema e că nici ACTA nu va funcţiona. Însă va produce efecte negative colaterale.
Foarte bun articolul, mai ales că aduce în discuţie anumite probleme legate de controlul (a se citit “cenzura”) internetului la nivel de furnizor (ISP).
În acest sens, am o întîmplare personală petrecută în anul 2008, în timpul alegerilor locale.
În turul al doilea, în preziua şi în ziua alegerilor, site-uri, care într-o formă sau alta l-au sprijinit sau doar au fost critice cu primarul în funcţie, brusc nu mai puteau fi accesate prin aceea că la introducerea adresei acestor site-uri, utilizatorul era redirecţionat automat pe un site care conţinea articole calomniatoare la adresa contracandidatului primarului în funcţie.
Trebuie menţionat că era vorba de un monopol (un singur ISP) în tot oraşul, iar proprietarul firmei care era furnizorul de internet îl susţinea făţiş pe primar.
Am înregistrat această cenzurare şi am postat-o pe youtube http://youtu.be/zX9xiKaF1o4
Ulterior, am făcut plîngere penală împotriva ISP-ului, dar Parchetul a dat rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale (NUP), fiindcă “nu a găsit probe” care să încrimineze vreo persoană anume (nu avem urmărire penală dacă nu putem identifica un făptuitor). De asemenea, merită menţionat faptul că proprietarul firmei care furniza servicii de internet a devenit între timp senator din partea PD-L.
În aceste condiţii, singurul mod de a protesta împotriva acestei forme de cenzură şi de îngrădire a unor drepturi a fost să mă abonez la alt furnizor (situaţie fericită, fiindcă exista cît de cît concurenţă).
Revenind la ACTA, dacă se va impune cenzura activităţii utilizatorilor de internet la nivel de ISP, mă tem că această cenzură va fi pe cît de difuză (nu va exista un Minister al Cenzurii Internetului), pe atît de eficientă.
Îmi reamintesc (cu neplăcere) că în plin scandal Wikileaks le-am spus mai multor prieteni: “Scandalul Wikileaks este 9-11 pentru internet”.
Erata: fraza “În turul al doilea, în preziua şi în ziua alegerilor, site-uri, care într-o formă sau alta l-au sprijinit sau doar au fost critice cu primarul în funcţie, …” se va citi
“În turul al doilea, în preziua şi în ziua alegerilor, site-uri, care într-o formă sau alta l-au sprijinit pe contracandidat sau doar au fost critice cu primarul în funcţie, …”.
Dupa ce china a copiat dintr-ale capitalismului occidental iata ca s-a intors si roata. Nu cred insa ca are sa le iasa. Deja petitia impotriva ACTA a strans jumate de milion de semnaturi. Pot ei cumpara elite culturale care sa le sustina ambitia dictatoriala dar nu ne pot cumpara pe toti.
N-are să le iasă oricum pentru că ACTA e neimplementabilă. Tu chiar crezi că furnizorii de servicii Internet au resurse să monitorizeze tot? Cine va plăti pentru asta? Pentru spaţiul de stocare şi pentru forţa de muncă alocată unui scop absolut inutil: protejarea unui model de afaceri depăşit, a unor fantezii obscene. Costurile se transferă tot asupra utilizatorului final. Cine va plăti poliţiştii care-ţi vor lua ţie calculatorul fără mandat judecătoresc doar pentru că au fost sesizaţi de o firmă de avocatură? Contribuabilul? În loc să prindă criminali şi violatori, poliţia va irosi resurse inutile pentru ca să apere “proprietatea intelectuală” a unor companii private.
http://boingboing.net/2011/12/27/the-coming-war-on-general-purp.html
ACTA va deschide poarta spre o nouă serie de abuzuri, va rispi inutil resurse. Doar asta va realiza.
Unde se poate semna petitia asta?
Este posibil ca sa dispara wikipedia, youtube sau software gratuit? Ca eu am scris o carte de “R”, un fel de “S” pe gratis. Exista si scilab, varianta gratuita a matlab-ului si (culmea!) mai tare ca matlab-ul.
Petiția în română se poate semna aici: http://www.petitieonline.com/opriti_acta
Cea internațională, aici: https://www.accessnow.org/page/s/just-say-no-to-acta
E groasa.
Si nu este de fapt de protectia drepturilor intelectuale sau a marcilor renumite (chit ca niste pantofi Mike de 8 euro nu produc nici o paguba lu Nike … fiindca aia Mike se vor vinde ieftin in dughene paduchioase pe cadn Nike se vand scumo in locuri unde risti sa dai 8 euro doar ptr ca le calci podeaua).
Este vorba de supraprofituri ale unor “investitori”. Adica cam asa … unu are damblaua sa puna pe undeva o melodie din anii 30 .. vreo 2 mai ticniti vor s ao asculte. SI hop aprea mister Zix care a cumparat o veche companie de discuri care folosea unn spatou al studilului care a facut inregistrarea si zice vreu banii mei!! in mod normal “propretaru” Zix nu a facut nici un efort sa distribuie melodia aia … ca nu avea piata. in mod normal melodia aia nu se difuzeaza nici la posturi gen Romantic .Fara intervnetia alauia care nu stiu de ce a pus melodia gasita in cufarul bunicii (sau strabunicii). Iar drepturile de autor .. scuze au fost platite si rasplatite si care autor? Cantaretu e mort, compozitoru idem textieru idem si producatorul discului si el …
Fiindca protectia drepturilor de autor la asta se refera . Ca cel care produce sa poata sa traiasca din activitatea sa. Ori aveam de-a face cu o depasire .. cu un abuz de drept.
Si imi aduc aminte de 2 vechi magarii. Cu vreo 40 de ani in urma doi smecheri au patentat denumirile de “Cupa Jules Rimet” si “campionatu mondial de fotbal editia” si au obtinut bani buni de la organizatori … Care drepturi aici ?!
Ptr a se vedea unde se poa ajunge va recomand romanul Next a lui Crichton. Ultimul capitol care de fapt nu este fictiune ci critica a acestor abuzuri .
“protectia drepturilor de autor la asta se refera . Ca cel care produce sa poata sa traiasca din activitatea sa. Ori aveam de-a face cu o depasire ”
Copilul cantaretului nu are si el dreptul sa traiasca din creatia lui ta-su?
Anumite proprietati se mostenesc, anumite nu?
De ce cea intelectuala sa nu se mosteneasca?
@Nimeni => piss of advice: M-as gandi de doua ori inainte de a formula amendamente retorice de calibrul asta. M-as gandi, printre altele, daca interesele unui corporatii (si, in sens larg, ale oricarui comerciant) pot fi in mod just echivalente cu cele ale unui copil care isi mosteneste parintele. M-as intreba daca copilul – corporatie poate intra in posesia mostenirii inca inainte de disparitia fizica a parintelui creator, si m-as mai intreba pana la ce nivel e firesc ca acest “copil” sa poata dispune de potentialul creator al parintelui pe care tocmai l-a mostenit. Cel mai mult m-as intreba in ce masura poti detine proprietatea asupra intelectului / talentului / capacitatii creatoare a (alt)cuiva, parinte sau nu.
Urmasii au dreptul sa perceapa drepturi de autor un numar de ani duupa decesul ascendentului sau al sotului. Mi se pare ca legea romana zicea 20 de ani.
De altfel nu este singura limitare in timp a protectiei drepturilor de autor. Daca un patent nu intra nu stiu cati ani in productie devine “liber” , adica oricine poa produce. In materie de medicamente ptr un medicament nou productorul are o exclusivitate de x ani … dupa care altii au dreptul sa produca medicamente “generice” (adica sa produca exact acelasi medicament cu conditia folosirii altui nume comercial si alt aspect). Un obiect care nu mai este prodfus de nu stiu cati ani poate sa fie copiat .. Mi se pare ca poti s aiei un patent si daca il modifici cu 30% se considera ca ia un produs nou.
Insa ACTA este altceva .. o supra extindere a drepturilor de autor .. de ex sa zicem ca ia un blog .. si ptr un motiv sau altul iei o bucata dintr-un articol (asa ca citat) si dezvolti pe baza asta ideea ta. Naspa daca bucatat aia o postezi (indicand si sursa, folosind chenar si alte caractere precum sa zicem italice) se cheama ca trebuia sa platesti drepturi de autor …
Si ar mai trebui sa stii ca in materie de cantece si filme … dupa cca 40 de ani “ies” din circulatie . adica nu mai sunt difuzate (nu ma refer la muzica clasica .. desi am dubii ca se platesc drepturi d eautor ptr Strauss si Monteverdi)
70 de ani de la moarte, asta e limita în timp, generic vorbind, pentru domeniul artistic, cel puțin, după care opera intră în domeniul public. Pentru Strauss nu se plătesc drepturi de autor, dacă vreți să cîntați singur acasă, dacă vreți să ascultați, plătiți copyright pe interpretare.
Ptr interpretare mai “recenta” (40 ani). Si se poa canta si la Filarmonica fara drepturi de autor (sunt 3 drepturi pendinte: – al autorului, al intepreturlui si al producatorului de inregistare)
70 ani este propunerea ACTA. Pana azi termenul era diferit de la tara la tara. In nici un caz in Romania (nu mai tin minte .. au trecut 30 de ani … ) si legea era de prin 1930…
In SUA se doreste ca unele opere cazute in domeniul public sa fie bagate din nou sub protectie..
@nimeni
ACTA nu caută să protejeze drepturile de autor, nici autorul, nici copii săi, ci un model de afaceri depăşit, supremaţia monopolurilor. Problema pe care ai ridicat-o tu este deja reglementată de către legea dreptului de autor.
Eu cred ca daca acest tratat intra in vigoare se vor face abuzuri incredibile. Vor aparea servicii de consultanta si birouri de avocatura specializate in cautarea de “continut privat” si “proprietati” in tot ce se publica si se foloseste pe internet. Jos capitalismul!
“Eu cred ca daca acest tratat intra in vigoare se vor face abuzuri incredibile.”
Corect. Folosirea fortei publice pentru promovarea, apararea sau salvarea unor interese particulare, pe langa ca este un abuz in sine, reprezinta o violare de catre guvernele semnatare si parlamentele ratificatoare a libertatii private a cetatenilor. Jos socialismul!
aha, deci sa inteleg ca socialism = ¨folosirea fortei publice pt promovarea, apararea sau salvarea unor interese particulare¨ … mai sa fie. nu vorbeai matalutza de ´stapanirea termenilor´.
oricum, m’am distrat bine. am ras cu bashini la faza asta.
“am ras cu bashini la faza asta.”
Rasul e dirijat de creier. Concluzia o tragi singur.
Pingback: Cînd comerțul bate libertatea individuală | 1traducator's Blog
@Iulia Popovici a scris:
“Cît despre vechimea luptei, chiar nu știu de unde ați tras concluzia că dezvoltarea de software open source ar fi fost vreodată criminalizată în scopul protejării intereselor comerciale.”
By the way (intr-un sens mai larg, dar tot acolo loveste). Pe-asta o stiati? =>
Supreme Court Gives the Go Ahead for Re-Copyrighting Public Domain Works
http://tiny.cc/0rueu
@ Bogdan Burghelea
Dupa parerea Dvs, un guvern (intelegand prin asta executiv si legislativ impreuna) care incheie contracte, organizeaza licitatii, acorda si retrage licente de functionare, exploatare, emisie, comercializare, vanzare, cumparare si tot asa ad nauseam, creaza si anuleaza taxe si impozite, scade sau creste nivelul acestora – un astfel de guvern este slab sau puternic?
@ Mihai Andreescu: întrebarea dumneavoastră aşa cum o formulaţi este, în principial, prea vagă (atît un stat puternic, cît şi unul slab poate intra în raporturi generice, aşa cum le descrieţi dumneavoastră).
Dacă veţi preciza ipoteza, mă voi strădui să răspund la orice întrebări îmi veţi adresa.
Am citit și recitit de câteva ori articolul dumneavoastră și țin să extrag din acesta câteva idei care mi-au atras atenția și întreptat dorința spre a cerceta cu mai multa atenție prevederile ACTA.
1. ACTA este un tratat cu acoperire internațională vastă, tratat ce permite controlul schimburilor pe internet pe jumătate din planetă.
2. ACTA spune că semnatarii acordului trebuie să asigure cadrul juridic pentru ca autoritățile să poată impune unor terțe părți blocarea canalelor de comercializare bunurilor considerate contrafăcute- la simpla cerere a deținătorului de licență și fără citarea pîrîtului, ba chiar în absența unei solicitări directe
3. ACTA este rezultatul direct al unor organizații internaționale de comerț și nu a reprezentanților direct aleși ai cetățenilor vizați; societatea civilă nefiind invitată la negocieri
Totodată, am putut observa că articolul a generat un schimb de replici incitante pe teme ca: proprietatea intelecuala, filosofia liberală și dreptul la libertate individuală.
Conform lui berenger, unul dintre primii comentatori ai articolului dumneavoastră reacția pe care un individ o resimte cu privire la ACTA –se poate traduce printr-o stare de neliniște/ îngrijorare ca urmare a introziunii absolute în “spațiul meu privat”. Știm care ar fi repercusiunile asupra societății în cazul în care ACTA este admisă în Parlamentul European, însă niciunul dintre dumneavoastră ori comenatorii activ ai articolului nu descrie situația prezentă: existența acelor filmulețe/ clipuri muzicale postate pe site-urile de socializare. Acest exemplu reprezintă un act prezent de încălcare a drepturilor de autor, însă nimeni nu îl evidențiază ori se plânge de această practică. Deși ilegală, postarea clipurilor muzicale pe Facebook este considerată a fi o reclama gratuită de către autori și automat acceptată?
Altminteri, odată cu intervenția dl. Ghita Bizonu’ este adus în discuție un alt concept legat de drepturile de autor și anume, temporalitatea acestora: prin drepturile de autor înțelegem posibilitatea unui autor ( de opere științifice, filme, partituri muzicale etc.) de a beneficia din punct de vedere financiar de pe urma muncii sale. La rîndul lor, rudele ori copii pot beneficia de acest drept obținut ca urmare a decesului autorului, însă numai pe o perioadă de 20 ani de la moartea acestuia. O altă limitare a drepturilor de autor susținută de dl. Ghita Bizonu’ este aceea conform căreia dacă un patent nu intră în producție în X ani de la patentare, devine “liber”, adică oricine îl poate produce. În materie de medicamente, pentru un medicament nou producătorul deține o exclusivitate de X ani după care alții au dreptul să producă medicamente “generice” (adică să producă exact același medicament cu condiția folosirii altui nume comercial și aspect).
ACTA reprezintă aici o extensie a drepturilor de autor, așa cum le știm astăzi. Ea vine în sprijinul autorilor prin lărgirea razei de acțiune. Totuși (ușor exagerat în opinia mea), dacă ACTA ar fi acceptat de Parlamentul European, conform exemplului dl Bizonu’ în cazul în care ți-ai exprima liber opiniile pe blogul personal și ai parafraza o idée dintr-un site/ carte (dupa toate regulile universitare de citare) a-i fi dator și obligat legal să îi plătești autorului drepturile de autor. Într-o notă asemenatoare își încheie și dmna Iulia Popovici articolul care afirmă ca protestatarii din Polonia care protestau impotriva semnării ACTA purtau maști Guy Fawkes, ar trebui să îi plătească producătorul filmului “V for Vendetta” taxa pe drepturi de autor.
Dl. Alexandru Marinescu* (2012) ne invită în articolul dânsului disponibil la adresa: http://www.mondonews.ro/ACTA-Internautii-se-opun-tratatului-Semneaza-si-tu-petitia+id-44251.html să nu neglijăm prezentul și anume, postarea acelor filmulețe pe Youtube ori Facebook, care în mod cert nu ne aparțin și reprezintă așadar un afront la drepturile autorului. În viziunea dânsului internetul ar trebui să rămână liber, iar utilizatorii să țină cont în permanență de drepturile de autor. Postarea pe pagina personală de Facebook ori pe oricare alt site a unei melodii ar trebui sa presupună în prealabil, o analiză urmată de o cenzura morala. Indivizii ar trebuie cenzurati moral și nu contravențional.
Practic, liberatatea în mass-media a fost, este și va fi în continuare controlată. Există în continuare articole cenzurate, televiziuni. Unul dintre cele mai controversate exemple de cenzură este Wikileaks.
Libertatea individuală, libertatea de a vorbi, de a-ți exprima propriile credințe în mediul digital sunt suprimate prin ACTA plecând de la un anumit punct: acela în care libertatea exprimării intră în conflict direct cu drepturile de autor, automat și propietate intelectuală.
Internetul a fost gândit ca un spatiu neîngradit, un mijloc de comunicare/ informare, de exprimare liberă a individului. Dacă îngrădim această libertate virtuală, restricționând site-uri și articole oare nu putem vorbi de o dictatură virală? ACTA presupune o cenzură a individului motivată pe principii ca: proprietatea intelectuală si drepturile de autor. Țările care aderă la ACTA sunt obligate să asigure un cadru juridic benefic autorităților în vederea blocării canalelor de comercializare/ difuzare a unor produse ori bunuri ce sunt considerate a fi contrafăcute. Această restricționare poate fi realizată fără o înștiințare în prealabil a “pârâtului” și se bazează pe date/ informații puse la dispoziție de către furnizorul de servicii de internet (ISP). ISP-ii vor avea obligația de a-și crea o bază de date astfel încat să poată păstra informații despre fiecare client în parte. Se întrevede, așadar, o noua oportunitate de afaceri întrucât, să luăm de exemplu România: avea în mai 2010 peste 6 milioane de utilizatori de internet, vă puteți imagina dimensiunile server-elor necesare pentru stocarea informațiilor a 6 milioane de consumatori? Dar dacă ne gândim la cele 230 de milioane utilizatori din SUA? Și astfel ia naștere o nouă întrebare: este responsabilitatea statului sau a provider-ul de internet să achiziționeze/ închirieze server-ele respective? Providerii care nu-și vor putea susține din punct de vedere financiar aceste servere vor fi nevoiți să iasă de pe această piață? Activarea pe piața furnizorilor de servicii de internet se va putea face numai dacă furnizorul își dovedește potența financiară în a deține serverele necesare? Acest lucru nu va duce la un monopol al furnizorilor de servicii de internet?
La final, as dori să închei prin a menționa că nu sunt de acord cu aprobarea de către Parlamentul Europren a tratatului ACTA, însă totodată nu pot să nu observ anumite abuzuri cu privire la drepturile de autor care au loc pe site-urile de socializare, dar si pe torenți. Consider, însă că este nevoie de o mai mare expunere media a ceea ce înseamnă drepturi de autor și de o educare a consumatorului. Mulți ignoră, alții pur și simplu nu știu…totuși sunt unii care o fac cu bună știință, fiind conștienși de implicări. Vorbesc în mod direct despre cei care descarcă filme gratuit de pe torenti ori despre cei care le multiplică pe DVD-uri și le vând la colț de stradă. Aici ar trebui să ne îndreptăm atenția atât asupra celor care le pun la dispoziția publicului larg, dar și asupra celor care le accesează ori plătesc o suma derizorie. Sunt de părere că statul ar trebui să intervină și să susțină în mod activ o campanie împotriva pirateriei, nu doar in prag de alegeri ori ca drept scut în campanii de promovare. Ca un ultim argument în favoarea semnării petiției, doresc să punctez că ACTA este rezultatul unor organisme internaționale de comerț, societatea civilă nefiind implicată în niciun fel în alcătuirea tratatului. Drepturile individuale nu sunt aduse în discuție, ci numai drepturile de autor, ori proprietate intelectuală. Acestea din urma pot aparține autorului ori unui organism cu interesuri proprii…
*Marinescu, Alexandru (2012) ACTA: Internauții se opun tratatului! Semnează și tu petiția! [Online] Disponibil la adresa: http://www.mondonews.ro/ACTA-Internautii-se-opun-tratatului-Semneaza-si-tu-petitia+id-44251.html [accesat în data de 05 febuarie 2012]
chiar ar fi indicat sa nu va pierdeti energiile creatoare blablaind despre lucruri la suprafata lor. daca doriti sa aveti o imagine de ansamblu, intervievati un inginer de sistem de la orice isp decent si veti afla lucrusoare uimitoare. inafara de urmatoarele: [care la fel, doar zgarie cu o cheie mai mare suprafata capotei]
un antecomenatator observa imposibilitatea implementarii acta. detaliez:
printr.un nod de fibra cu o oarecare tehnologie moderna dintr.un oarecare big fking isp al romaniei, ca volum de date: 1-1.5GB/secunda international si 1-4GB metropolitan/secunda. Asta inseamna: 3-6TB/hour – 60-150TB/day.
implementarea acta “as it is” in mare autorizarea isp.urilor pentru a urmari, stoca si filtra pachetele de date ce vin si pleaca de la un anumit IP. cine s.a jucat de.a script kiddiul in tinerete isi poate aduce aminte de jucarii rosii sau negre numite sniffere, jucarii care absorbeau pachetele de date provenite de la wirelessul vecinului. Daca vecinul era techsavvy=0, encriptia pe router era si ea 0, deci cu putintica rabdare puteai descoperi parole, chat sex logs si alte asemenea minunatii ale filosofiei contemporane.
ISP.urile vor avea voie sa faca exact acest lucru, doar ca la alt nivel si cu jucarii pentru oameni mari. Internautii curajosi ce vor wikipedui “DPI- deep packet inspection” vor da fata in fata cu dusmanul de clasa viitor. DPI este un nume generic folosit pentru o clasa software ce permite inspectarea, sortarea (ip, header si content) si atribuirea datelor. DPI a ajuns pe piata, comercial prin 2007-8 daca nu ma insel.
Datorita faptului ca dpi se petrece in real time costurile sunt foarte mari. DPI se foloseste deja in cadrul ISPurilor insa doar pe perioade-target, de exemplu atunci cand apar fluctuatii nedocumentate in trafic. Folosirea around the clock ar aduce costuri extrem de mari. Probabil si joburi.
Pt. o documentare noob-level:
http://netgroup.polito.it/pubs/pdf/2011/Optimizing-DPI.pdf
Insa asta se face si se facea inca din 2007-9 atunci cand a devenit clar ca protocolul bittorrent va sparge piata:
“This paper describes the use of a deep packet inspection method based on signatures
coded as SNORT rules for detection of encrypted P2P traffic generated by BitTorrent
application. Several lab experiments were carried out to validate the proposed method
and to evaluate its accuracy. As a future work, we intend to integrate this method as part
of a hybrid method that also considers a flow-based method based on entropy [5] to
work under high speed (1-10 Gbps) and low latency.”
Folosirea intensiva a dpi la nivel de isp va duce:
- slow, slow, slow like a job blow. in timp real sau stocat, analiza de tip dpi va avea ca efect melcul. netul va ajunge probabil cam la stadiul in care se afla acum Tor sau deepweb/i2p sau orice chestii din astea paranormale.
- pentru o viteza acceptabila, mai multi, mult mai multi bani vor parasi buzunarul tau
Pentru comparatie, echipamentul hard uzitat momentan de acest anumit obscur isp costa in jur de 600k euro, incluzand aici mentenanta si trainig.
we are here, however.