TEMA: Protestele din ianuarie 2012
Intervenția publică a președintelui ca răspuns la cele 12 zile de proteste a luat forma clasică a exercitării autorității supreme: Roma locuta, causa finita. Băsescu a vorbit, disputa s-a terminat. În esență, discursul președintelui a fost unul pur performativ: acela de a-și exercita încă o dată, în mod direct și fără echivoc, autoritatea și puterea. Conținutul este astfel complet irelevant (de altfel o înșiruire tautologică a unor performanțe neoliberale dublate de promisiunea unora și mai dure în viitor), tocmai pentru că discursul nu a avut rolul de a comunica ceva ci de a (re)institui vocea președintelui ca autoritate ultimă. Prin urmare, comparația țării cu nava care va fi ghidată la destinație, pe lângă subtextul heterotopic foucauldian pe care aceasta o exprimă (dovedind încă o dată afinitatea de structură între această filosofie și neoliberalism), a avut rolul de a face foarte clar inteligibil pentru toată lumea tipul de putere existent astăzi în România: ierarhic, ne-democratic, aproape militar, paternalist, masculinist și extrem de religios (prin metafora salvării din criză și (apoca)lipsă care a subîntins întreg discursul), care glorifică virtuțile individualismului pur și ale capitalismului de frontieră.
Desigur, nu trebuia să așteptăm această intervenție divin-prezidențială pentru a afla aceste lucruri. Sunt fapte cunoscute deja și îndelung și pe bună dreptate criticate, subsumabile cumva unei rațiuni populiste care structurează politica astăzi mai peste tot, nu numai în România. În același timp însă cred că ar fi o mare eroare dacă am expedia această recentă intervenție drept una obișnuită a președintelui, banală și previzibilă, și am concluziona că acesta a rămas prins în propriul său film de putere. La un prim nivel probabil că așa stau lucrurile: avem un președinte îmbătat de propriul discurs mesianic și perfect convins de cauza sa, incapabil de erori (doar de mici gafe cum am aflat) și prin urmare incapabil de contact real cu lumea din jurul său. Însă, intervenția sa ultimă vine după zile întregi de proteste în care acesta a fost instituit drept principalul destinatar al mesajului acestora, iar demisia sa soluția pentru toate rele existente astăzi.
Iar aici este exact principala problemă, care probabil merită mult mai multă atenție decât răspunsul propriu-zis al lui Băsescu. Protestele din ultimele zile au realizat într-adevăr o ruptură aproape neașteptată în cadrul societății tocmai pentru că pentru prima oară după mulți ani un număr de oameni (mulți, puțini – e irelevant) au reușit să se solidarizeze în articularea unui mesaj comun ce viza atît experiențe personale de precaritate și suferință, cât și critici mai de substanță ale sistemului care le-a generat (neoliberalismul, FMI-ul, tranziția, etc). Astfel, pare că s-a spart un tabuu în spațiul local în care despre asemenea lucruri nu se vorbea niciodată (poate doar nebunii și stângiștii, tot aia). Din acest punct de vedere meritul acestor proteste este incontestabil, precum și acela al redescoperii spațiului public, al străzilor și piețelor, al solidarității și curajului. În același timp însă trebuie să observăm că aceste proteste, și mai exact deturnarea lor partinic-mediatică, au reușit totodată transformarea lui Traian Băsescu în mega-țapul ispășitor, care o dată ucis ritualic (adică demis, desigur), ar rezolva brusc toate problemele. Deși urăsc comparația, să ne amintim că în 1989 cuplul Ceaușescu a fost înlăturat în baza aceleiași scheme, având drept rezultat faptul că structuri întregi ale statului și societății au trecut absolut identic cu ele însele în noua lume democratică și desigur anti-comunistă de după. Prin urmare, nu vreau să discut aici oportunitatea tactică sau politică, pe termen scurt, a demisiei președintelelui, sau a guvernului sau rolul alegerilor anticipate –subiecte ce oricum au acaparat în mod nejustificat substanța acestor proteste- ci doar să observ că această furie anti-Băsescu de acum reflectă cu semn schimbat dar în mod perfect adulația cvasi generală pentru acesta din 2004 și o bună perioadă după. Acesta e riscul cu construirea de țapi ispășitori: distanța dintre adulație și ură, dintre fascinație și repulsie e aproape nulă, asta în timp ce relațiile structurale din societate rămân în penumbră și neadresate. În plus, țapul ispășitor este investit cu atîta autoritate mitologică, încât discursul lui Băsescu nu pare deloc surprinzător abia din această perspectivă: acesta nu a făcut decât să răspundă în conformitate cu rolul social în care a fost distribuit.
Dincolo de Băsescu și de fascinația-ură față de acesta există o serie de relații sociale care ar merita scoase la suprafață și discutate, măcar pentru a nu pierde oportunitate prilejuită de aceste proteste. De exemplu continuă să fie foarte suspectă graba cu care mai multe voci din diferite medii au cauționat instantaneu USL-ul. Merită aceștia credit popular doar pentru că sunt anti-Băsescu și anti-PDL? Au aceștia idei cu adevărat diferite față de actualul sistem, propun o nouă viziune? Las la o parte faptul că Ponta a fost ministru în guvernul Boc, dar o privire rapidă asupra programului USL arată clar că ce ni se pregătește este tot neoliberalism, cu puțină față umană precum în vremea lui Năstase. USL-ul are probleme în a-și asuma explicit câteva măsuri mai keynesiene, ce să mai zicem de un program cu adevărat de stânga care într-adevăr ar constitui o alternativă la actuala situație. Prin urmare, sloganul acela din piață nu este greșit: la nivel structural PDL și USL sunt aceeași mizerie, sau, în termeni corporatiști, ambele sunt parte a problemei cu care ne confruntăm azi și nicidecum soluția la problemele sistemice ale societății.
La fel de curios pare a fi valul de cereri, petiții, documente și manifeste ale societății civile care pare că brusc s-a trezit la viață în aceste zile.[1] Las la o parte faptul că unii dintre aceștia sunt oameni care la un moment sau altul au mers atât de departe în sprijinul pentru Traian Băsescu și pentru PDL-ului încât au mințit pentru aceștia; las la o parte și faptul că unii nu sunt acum în aceeași barcă cu președintele datorită unor neînțelegeri conjuncturale nu datorită unor filosofii diferite, dar merită totuși întrebat cât de diferite sunt aceste opțiuni față de actuala putere (în sens larg). Mișcarea astro-turf Naumovici și cea ecologist-agrară Remus Cernea exprimă poate vârful ridicolului din aceste zile -aceștia fiind în topul oportuniștilor de serviciu care au profitat de aceste proteste fie pentru a-și reînvigora puțin imaginea (precum, să zicem la nimereală, Liviu Mihaiu), fie pentru a schimba macazul (Sorin Ilieșiu, dar și Mihai Neamțu)-, dar toate acele chemări la guvern de tehnocrați, austeritate mai cu suflet pentru săraci, luptă împotriva corupției și atrageri de fonduri europene, reforma justiției și o nouă Constituție sunt chiar așa diferite de discursul actualei puteri? Nu cam asta ne-a spus și președintele în discursul său de fapt? Dacă miza e să plece Băsescu ca să facem lucrurile astea mai bine, mai eficient, mi se pare că cerem prea puțin și în direcția greșită. Pe acest fundal, discursul monarhic-religios care a mai răzbătut prin piețe, și cu care mă aflu în dezacord total, mi se pare totuși mai puțin periculos și chiar mai onest decât această depolitizare a vieții publice prin invocarea figurii cu adevărat mistice a expertului și tehnocratului, reluând la infinit în subtext aceeași temă a modernizării și europenizării servită astfel pe tavă președintelui Băsescu. În ultimă instanță, discursul monarhic-religios este expresia lipsei unui alt tip de limbaj politic la îndemâna oamenilor după ani de zile de monopol ideologic și depolitizare, or această tendință spre ONG-izare, expertizare și tehnicizare, deși ea însăși foarte politică, nu face decât să prelungească depolitizarea și astfel să împiedice construirea unui vocabular politic comun și complex. Altfel spus, pare că ne aflăm în fața pericolului ca antagonismul real de clasă pe care aceste proteste au încercat firav să-l articuleze să fie din nou deturnat spre o luptă în interiorul clasei dominante pentru o mai bună reprezentare politică a propriilor interese. Nu este deloc de mirare atunci că în aceste zile Băsescu și suporterul-huligan au fost cele două figuri ale urii și spaimei mobilizate pentru a trasa spațiul de raționalitate și acțiune politică posibile. Așadar, schema populistă băsesciană, a excluderii din sfera cetățeniei sociale a unor categorii de oameni care nu se potrivesc cu ordinea neoliberală și neoconservatoare, pare a fi de fapt mult mai bine înrădăcinată în societate, unde suporterul violent a fost rapid exclus din grupul protestatarilor pașnici și civilizați care, desigur, nu dau cu pietre în jandarmi, ci le oferă șaizecioptist flori.
Așadar, înainte de a clasa și acest discurs al lui Băsescu drept simptomatic pentru persoana sa, propun să-l tratăm drept simptomatic pentru societatea în care trăim. E probabil tipul de răspuns la proteste posibil în acest context și în acest moment, și poate de aceea, din nou, nu a părut deloc surprinzător. Nici nu avea cum. Prin urmare, ar trebui să schimbăm optica: nu ce are Băsescu să ne spună din postura de președinte-țap ispășitor, ci ce întrebări și cerințe adresăm noi ca societate? Ce tip de societate ne dorim, ce fel de politică, ce fel de instituții, de reprezentanți și de limbaj, ce tip de viziune și de viitor? Altfel spus, miza este construirea unei cauze comune, a unei societăți cu adevărat diferite iar aceste proteste pot și trebuie să fie punctul de pornire pentru așa ceva, inclusiv în raport cu președintele. Atunci lucrurile vor sta pe dos și vor fi cu adevărat surprinzătoare: causa locuta, Zeus finitus.
________________
[1] Aici lucrurile sunt mai ample decât poate fi sugerat în acest text. Discuțille despre ONG-uri, societate civilă, etc în cadrul neoliberalismului local post-comunist nu au fost de fapt niciodată purtate. Trebuie totuși distins între ONG-urile care fac constant o treabă absolut admirabilă și foarte utilă și cele care sunt doar instrumente de presiune și prestigiu. Termenul ambiguu de societate civilă nu ajută din păcate prea mult la clarificare și nici listele kilometrice de nume și semnături.
nu poate fi vorba de o schimbare fundamentala din partea clasei plitice, din moment ce Antonescu tocmai a spus ca clientelismul politic nu e atat de problematic, pentru ca se petrece totusi in anumite limite, decente.
Foarte interesanta aceasta analiza care merge mai departe decat ceea ce se vede la suprafata, i.e. un presedinte cu un discurs autoritar. ceea ce pareti sa spuneti insa, daca am inteles bine, e ca la nivelul atitudinilor din societate vedem tot o sustinere a ideilor neoliberale, indulcit cel mult cu ceva idei de social liberalism. am vazut recent o astfel de analiza a distributiei atitudinilor democratice si stanga-dreapta economica, care pare sa va dea dreptate: mai toti suporterii declarati ai partidelor politice (indiferent care) se afla in cadranul de suporteri de dreapta cu atitudini non-democratice (inca o data, e vorba despre suporteri, deci automat un numar important de respondenti e lasat in afara analizei).
O intrebare pe care o pun (si mie in acelasi timp, ca nu ma astept sa aveti solutia in maneca) e cum se explica ca aceste victime la urma urmei a unor politici neoliberale sunt la randul lor incapabili sa iasa din aceste categorii de gandire (nu cred ca e povestea victimei devenita agresor sau chair propriul agresor).
Celalata intrebare se leaga de o optiune idelogica pe care o sustineti deschis, si anume cea de stanga. Fara sa intram in discutii foarte lungi, as vrea sa va rog sa imi dati cateva repere ale ceea ce numiti stanga, exact pt ca acest termen e f general (pot fi repere ideologice dar si ale unor partide existente in Europa, de exemplu).
Si as mai intreba ceva: in ce masura un astfel de program de stanga s-ar impaca sa zicem cu cerintele FMI? pt ca e evident ca la ora aceasta a rupe legaturile cu FMI nu e o solutie. cu alte cuvinte ma intreb – si va intreb- ce tip de stanga ar avea sanse in acest moment dat fiind contextul extern si sustinerea anumitor valori la nivelul populatiei?
Multumesc,
Ana
@Ana
“in ce masura un astfel de program de stanga s-ar impaca sa zicem cu cerintele FMI? pt ca e evident ca la ora aceasta a rupe legaturile cu FMI nu e o solutie.”
Nu s-ar impaca in veci. Dar pentru ca acum Romania – dezindustrializata si destructurata – nu poate rupe legaturile cu FMI, targuiala trebuie reluata, renegociata. Probabil ca FMI-ul n-ar vrea sa ne piarda de client: asta s-ar putea intampla, s-a intamplat in Ecuador si nici Islanda nu-i departe; rezultatul e ca le merge mai bine in plan intern! Este un atu greu pentru negociere…
„…ma intreb – si va intreb- ce tip de stanga ar avea sanse in acest moment dat fiind contextul extern si sustinerea anumitor valori la nivelul populatiei?”
Deocamdata important este ca ne intrebam cu totii:
„Ce înseamnă a începe să trăiești / să gîndești noncapitalismul?” (Alexandru Polgár)
„…excelenta intrebare…. Cum putem sà gândim necapitalist…. asta este sfidarea cea mai adâncà cea mai abisalà…..” (Claude Karnoouh)
Vom gasi la timpul potrivit si raspunsurile, cautand.
Multumesc pt trimiterea la art lui A Polgar
Buna (pre)sinteza! Evocarea “saizecisioptului” ne aduce aminte de exceptionala analiza a lui Raymond Aron: “La Revolution introuvable”. Ce i se poate adauga, din acest loc si la aceasta ora a istoriei? poate “L’Evolution impossible”?
“Ce tip de societate ne dorim, ce fel de politică, ce fel de instituții, de reprezentanți și de limbaj, ce tip de viziune și de viitor?” – întrebări desprinse din mişcarea Occupy. Protestatarii din Piaţa Universităţii, în marea lor majoritate, nu au mers însă până la ele. Ei nu se revendică a fi cei 99%.
causa locuta, Zeus finiat – Homo Sociologicus natus est.
Cum poti sa faci politica, politica noua, “vocabular politic comun si complex”, fara sa ataci puterea? Fara sa faci din liderul politic tapul ispasitor? ceea ce odata refulat, face posibila abia articularea puterii qua politica… dar refularea nu e treaba simpla, sa nu ne grabim sa vorbim de o refulare reusita cu ochii pe un caz nasol de fetisism… nu eliminam Vocea pentru a pune in loc ceva ce nu poate exista decat ca Voce (exhortatia academica sociologizant-moralista)…
Revolutia nu se face cu comentarii cat mai fine ale evenimentului…
Neoliberalismul e o utopie, azi mai mult ca oricand… Adica nu poate sa existe decat ca Stat!
Ca Basescu cheama sprijinul intelectualilor, adica a celor care nu fac altceva decat sa vorbeasca, o voce mai puternica decat a lui, crede el, este cheia acestui episod psihotic care se cheama la noi Reforma. Ati lasat apelul la intelectuali la o parte pentru a selecta chiar dvs. neavenitii sau pe cei potriviti? Sociologi in loc de teologi? Mi-e teama ca nu e asa de simplu.
De ce au pierdut Ceausescu & PCR razboiul lor de reformare si modernizare impotriva poporului roman, iar Basescu & Cie – inca nu?! Pen’ca fraieru’ ala de Ceausescu a facut economii la singe tocmai la propaganda prin TVR, cu 2 ore de emisie/zi… Pe cind Basescu & PD-l intretin de la bugetu’ public o TVR cheltuitoare si faraonica, cu emisie 24/24, cu 4-5 “puiutzi” TVR de “nisa” propagandistica… Adunam si propaganda televizata intensiva pro Basescu & PD-l & UDMR & UNPR si contra Opozitie de pe posturile “mogulilor” agreati de Putere – B1TV, RealitateaTV, RomaniaTV etc etc etc… Pai, cind ai o asemenea Armada de propagandisti hotariti, bine platiti, hraniti si echipati, cum naiba sa fii “defetist”, banuind vreo clipa ca ai putea pierde al II-lea Mare Razboi de reformare si modernizare impotriva Romaniei si romanilor?! De-om trai, om vedea… Parerea mea!
Realitatea TV si Romania TV pro-Basescu si anti-opozitie??? Esti la fel de paralel cu lumea reala ca Basescu insusi.
Nu ma uit aproape deloc la cele doua “Realitati”, dar azi dimineata am facut-o si am constatat ca reprezentantii opozitiei parlamentare sunt “anchetati” de moderatori pe acolo in dulcele stil “Turcescu”. Iar Boc & Boagiu par sa fi fost eroii zilei, pe aceleasi posturi, in razboiul contra nametilor… Ba chiar si alde Igas, care si-a gasit momentul oportun sa aduca banii la bugetu’ tarisoarei, pretinzand costul rovinietei de la echipamentele de dezapezire trimise prin Baragan de vreun primar din Bucuresti… Chiar m-am mirat ca nu a controlat si tancurile de RCA/rovigneta!
Poate nu a fost asa dintotdeauna, pe cele doua Realitati, dar propaganda TV a puterii poate fi soft, dar poate fi si hard, poate avea mai multe nuante de gri, dar si de roz… Hai sa analizam si alte posturi TV, “emerite” in propaganda puterii basiste: ProTV, Prima TV… Dar sa nu amestecam televiziunile de stiri cu cele “generaliste” sau cu cele “de nisa”, care au fiecare un rol propagandistic mai intens sau mai diluat…
Din pacate, nu ma plateste nimeni sa monitorizez non-stop toate posturile TV, nici nu prea cred ar fi posibila asemenea isprava din partea unei singure persoane… Vezi bine ca nici macar ditamai CNA nu este capabil de cine stie ce, in afara de amenzi peste amenzi, mai multe pentru Antena 3 si deloc pentru “deontologii” neamului…
Ai uitat de “flacara albastra” (sau nu mai stiu ce culoare are)!
Si eu ma gandesc la perspectiva deloc imbunatatita a viitoarei puteri postbasesciene. Dar asta nu ar trebui sa fie principala prioritate a cetateanului in acest moment ci apropierea periculoasa a sistemului de o dictatura ciudata. Eu nu am iesit din casa pentru ca as muri de foame ci pentru ca libertatile noastre s-au limitat ingrijorator. Pentru acest fapt consider ca puterea actuala trebuie sa fie amendata si la fel orice putere care va veni de aici incolo. Ma ingrijoreaza faptul ca ne strangem doar atunci cand ni se scade nivelul de trai insa cred ca e mai bine decat a tacea molcom si a baga capul intre umeri
“ibertatile noastre s-au limitat ingrijorator.”
Esti bun sa numesti trei astfel de libertati?
îți enumăr eu dacă îmi permiți:
Pentru bugetari sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale ar trebui să contribuie la aparărea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor lor. De câțiva ani există doar de formă, sunt corupte de cei de la putere din principiu. Guvernul își asumă răspunderea pe Codul Muncii și trece și peste reprezentanții din Parlament care există tot de formă. Și libertatea celor din sectorul privat este compromisă, sunt sclavii oricărui capitalist sălbatic care aleargă tare după profit. Nu cred că e breaking news pentru tine știrea că nu există program de muncă de 8 ore în multinaționale dacă vrei să stai mai mult de 3 luni acolo. Acum nu mai există nicăieri că e criză și dacă nu tragi tare, sunt alții cu foamea în gât gata să o facă pe mai puțini bani, împotriva legii. Sunt foarte liberi să aleagă să moară de foame sau să mai bage o tură la galere și luna următoare. Nu cred că e breaking news pentru tine faptul că în ultimii 7 ani toate măsurile luate de criminalii ăștia au fost în favoarea profitorilor și detrimentul cetățenilor sub pretextul încurajării inițiativei private.
Libertatea de expresie e garantată de Constituție doar de formă. Pe 15 octombrie am ieșit cu niște prieteni din solidaritate pentru revoluția globală și am fost băgat în dubă și amendat pentru că aveam o pancartă. Pe 10 decembrie cei din occupy romania au ieșit la Universitate și au fost luați cu dubele. Pe 14 ianuarie eu am fost bătut de jandarmi că am strigat libertate în piața Universității. Pe 16 ianuarie am fost băgat în dubă pentru că la intrarea în piață deși m-am lăsat legitimat și percheziționat, am refuzat să fiu fotografiat. Am fost dus la secție și ținut acolo 5 ore fără nici o explicație, apoi amendat din nou pentru tulburarea liniștii publice.
Tot conform Constituției, secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poștale, al convorbirilor telefonice și al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil. Presa e plină de stenograme și înregistrări audio, video pentru că toți ăia înregistrați sunt liberi și li se respectă dreptul ăsta și aici nu mă refer la persoane publice. Nu cred că e cazul să îți explic de ce asta s-a întâmplat din ce în ce mai des în ultimii 7 ani.
Deși dreptul la ocrotirea sănătății este garantat prin constituție, uită-te la “reforma” pe care au propus-o măscăricii ăștia și la ce au pățit cei care și-au manifestat dezacordul.
Dreptul la un mediu sănătos e și el garantat de constituție, vezi ce idei au cu Roșia Montană.
Salariații au dreptul la grevă prin Constituție, vezi ce pățesc ăia care vor să iasă după terminarea serviciului la proteste.
Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent. Spune-le asta pensionarilor, mamelor și bugetarilor și întreabă-i dacă se poate trăi, nu decent, dacă se poate supraviețui.
Acum întreabă-mă din nou de ce nu mai sunt liber în România.
Da. 1. Libertatea de expresie
2. Libertatea de asociere
3. Libera circulatie
astea si multe altele au fost amenintate Saptamanile astea de dictatura lui basescu
Dar daca tot te prefaci ca nu le vezi, cred ca cea mai importanta este sciziunea sociala care de fapt se traduce cu asumarea unei libertati mai mari din partea privilegiatilor sociali in defavoarea celorlalti. asta inseamna restrangere de libertate
Lobertsatea de circulatie e pusa intre paranteze din 1999…
Ce vorbesti, Bizoane? Unde-ai vrut matale sa mergi in 1999 si n-ai putut din cauza dictaturii?
Mihai Andreescu
nu eu. Altii.
Daca ai avea ceva memorie ai stii ca in 99 minerii din Valea Jiului au vrut sa protesteze la Bucuresti. Si atunci nici un tren nu a mai plecat din v Jiului. Nici Nu a mai venit. Nici un autobuz… De facto s=a instituit o blocada a zonei. Artizanul acestei mauri ? Ministrul Transporturilor pre numele sau Basescu.
Si ma rog au fost si manifestatii la Bucale societatea civila cerand sa fie aparata e mineri. OmuL LIScusit primartu plangea ca nu are politie sub comanda sa sa apere bucurestenii.
Da stii ce e mai frumos? Daca Bucurestiul este capitala tarii atunci orice cetatean are dreptu sa Huo! in fata Guvernului ca cladire. Cestia sa nu vina astia in orasrul meu inseamna ca eu nu mai vreu sa fiu capitala (totusi statutul de capitala este unu avantajos .. mai ales prin Est)
1., 2. , 3. – glumesti, nu?
Nu glumesc deloc. Cand jandarmii ridicau oamenii de pe strada pentru ca protestau impotriva nesimtirii guvernantilor asta e dictatura vopsita in culori democratice.
Cand noua securitate infiltreaza diversionisti printre protestatari pentru a justifica apoi o eventuala interventie in forta sau impiedicarea celor ce doreau sa participe la proteste (cum s-a si intamplat de fapt) asta e o ingradire periculoasa a dreptului de libera circulatie.
Singura diferenta ca acum calaii se adresaeza cu “stimate domn” si nu-si mai permit sa impuste lumea.
Dar ce sa ne mai ascundem dupa deget? Cand o putere are sprijinul a mai putun de 50 % dintre cetatenii cu drept de vot aia e dictatura. Iar in ultimul timp asta se intampla in Romania.
@baldovin
“Cand o putere are sprijinul a mai putun de 50 % dintre cetatenii cu drept de vot aia e dictatura”
Mergand pe firul logic al acestei afirmatii orice schimbare de putere inseamna rasturnarea unei dictaturi. Prin urmare avem pe glob numai dictaturi (actuale sau potentiale) cu o singura exceptie: Coreea de Nord, unde puterea nu se schimba niciodata. Bun asa.
Problema este pusa foarte corect, in aceasta cacofonie abil intretzinuta in care mai fiecare cere ce-l doare direct nereusindu-se cristalizarea minima a unui program de viitor – adica post-actualul “stadiu” al capitalismului. De acord si cu necesitatea selectarii “vocilor” si cu definirea clara a notziunii de “societatea civila”. Un prim pas l-a propus ieri mr. Karnoouh vorbind de necesitatea devoalarii surselor de “sponsorizare” a oengeurilor. La fel trebuie devoalatzi “sponsorii” mass-media, mai ales ai televiziunilor, pentru ca astfel vom afla indirect si de unde le vine “suportul” financiar celor carora li se asigura accesul in massmedia, declarativ in folosul informarii corecte a publicului, in realitate conform intereselor “sponsorilor”.
Alternativa la ce se intzelege indeobste ca “neoliberalism” trebuie construita metodic si concret, iar pentru asta trebuie intai sa dispara cacofonia actuala permitzandu-se astfel selectarea a doua-trei voci credibile. Pariul Criticatac trebuie sa fie tocmai devenirea uneia dintre aceste voci.
Vezi că ai comis o eroare de strategie. Ieri, Băsescu făcea apel la societatea civilă de bună calitate. Azi, acest articol va apărea probabil printre numeroase alte articole care să nuanțeze (într-un fel sau altul) imaginea unui Băsescu care trebuie să plece imediat. E tot ce-i trebuie nesimțitului.
De exemplu: http://www.revista22.ro/cine-ne-tiranizeaza-13039.html
Momentul potrivit pentru un asemenea articol ar fi doar a doua zi după execuția lui Băsescu. Altfel ratează toate țintele.
Domnule Andreescu , fiecare articol de lege spune ” un destept |” ca ar fi “cartus/glontz la tampla libertatii naturale” Vi se pare ca ar exista domeniu neligiferat si cu prea putine cartuse pe tzeava ? Ni se spune in instantza sa nu invocam necunoasterea legii. Vi se pare ca ajung 3 vietzi pentru a cunoaste toate legile din domeniu si vecinatatile pe unde vrei sa curgi cu cunoasterea de specialitate ? DEREGLEMENTARE , este cineva capabil a face dereglementare , adica sa-mi dea lantzurile jos sa pot sa ma misc natural pentru supravietuire / dezvoltare ? Multumesc anticipat de raspuns
Da. O companie de aviatie. Te duce in Amazonoa sau alta jungla unde sca[i de legi, de fisc, de regulo samd. Si unde daca dai peste un canibal ala te invita la cina (pe post de meniu)cf legilor naturale – cel puernic manaca pe cel slab!
In rest nu prea trebe sa oti bato capu cu legile .. ajunge sa nu calci pe becu penal si sa nu te l;acomseti la chilipiruri …
Frumos titlu … Poate totusi mai avem sperante. Dpv cultural voi a zice…
Pingback: Un preşedinte încăpăţînat dar plictisitor. Să depăşim acest caz de supra-expunere « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET
@ Baldovin
“Cand jandarmii ridicau oamenii de pe strada pentru ca protestau impotriva nesimtirii guvernantilor asta e dictatura vopsita in culori democratice.”
Cu exceptia indivizilor violenti si a celor care, din diverse motive, s-au aflat in preajma acestora sau au fost prinsi la mijloc intre acestia si jandarmi, niciunul dintre manifestanti n-a fost molestat sau retinut. 90% dintre protestatari au venit, au strigat si au plecat fara sa li se clinteasca un fir de par.
In plus. Trei televiziuni cu acoperire nationala si cateva cotidiene de mare tiraj duc, pe fata si de ani de zile, o virulenta campanie anti-Basescu, anti-Boc si anti-PDL. Nu e zi de la Dumnezeu lasata in care sa nu apara pe sticla Ciutacu, Gadea, Badea, Stan-Laptop, Dana Grecu, Niels Schnecker, Ciuvica, Dinescu, Tanase, Hurezeanu, Corina Dragotescu, C. T. Popescu, Mircea Diaconu, Catalin Striblea, Florin Iaru si altii care, cu mai mult sau mai putin temei si talent, dau in putere ca intr-un sac de box. Niciunul dintre ei n-a fost niciodata nu molestat saau aruncat in puscarie, dar nici macar hartuit.
“Cand noua securitate infiltreaza diversionisti printre protestatari pentru a justifica apoi o eventuala interventie in forta sau impiedicarea celor ce doreau sa participe la proteste (cum s-a si intamplat de fapt) asta e o ingradire periculoasa a dreptului de libera circulatie. ”
Asta poate fi cel mult o incalcare a dreptului la asociere, nu are absolut nimic de-a face cu libera circulatie. Insa altceva vreau sa te intreb: poti proba aceasta infiltrare? De unde stii ca n-au fost infiltrati de USL, careia violentele ii conveneau de minune?
Iar daca tot vorbim de libertate de asociere: cu exceptia – perfect justificata, dupa parerea mea – interzicerii reinfiintarii partidului comunist, arata-mi un singur partid sau ong, o singura ascciatie sau grupare a carei infiintare sau activitate au fost obstructionate.
In ce priveste libertatea de circulatie, imi poti spune, te rog, unde anume ai vrut sa mergi si n-ai putut din cauza dictaturii?
Acum. Ca Basescu are inclinatii autoritare, e adevarat. Ca in alte conjuncturi interne sau internationale ar fi putut deveni dictator, e posibil. Dar ca astazi, 27 ianuarie 2012, Romania, membru UE si NATO, este o dictatura – asta e un neadevar flagrant. Ori te joci cu vorbele, ori nu stii din experienta personala ce inseamna cu adevarat o dictatura.
Ce spui tu? De unde ai aflat asta ca pari sa nu fi iesit in strada? Uite numai pe aceasta serie de replici ce spune Dorin:
http://www.criticatac.ro/13846/zeus-locutus-causa-finita/#comment-25490
uite ce-a patit Dan Popescu:
http://psihopompex.blogspot.com/2012/01/romania-stat-politienesc.html
uite ce a patit Florin Flueras inca dinainte de inceperea protestelor:
http://candidaturapresedintie.blogspot.com/2011/12/zombiland-militarizat.html
Uite ce a patit un roman care a indraznit sa strige impotriva nesimtirii politicienilor pe care, vezi doamne, numai presedintele (politician) are dreptul sa-i critice:
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=RP4r5qgb0Rg
Pai sunt sute astfel de relatari. Cum poti sa spui ca “niciunul dintre manifestanti n-a fost molestat sau retinut”? Iti dai asa cu presupunerea …
Daca se incearca oprirea cuiva de a ajunge intr-un anumit loc (in cazul de fata – P-ta universitatii) asta tot incalcare a dreptului la libera circulatie este.
Cat despre dictatura si nuoa ei forma de manifestare in interiorul alagerilor libere si aspectului democratic am scris pe blogul meu aici:
http://baldovin.blogspot.com/2012/01/mester-carmaciul-titanica-e-corabia.html
Lasa televiziunile si vino sa vezi cu ochii tai ce se intampla! Altfel ajungi sa sustii niste lucruri lipsite de cea mai elementara coerenta
@ Serban
sustin cu unele mici exceptii “Mergand pe firul logic al acestei afirmatii orice schimbare de putere inseamna rasturnarea unei dictaturi. Prin urmare avem pe glob numai dictaturi (actuale sau potentiale)” .
Se poate vorbi de “democratie” in sensul dat de acceptiunea functionalista a termenului atunci cand 50 % + 1 dintre cetateni sunt de acord cu/consimt la politicile aduptate de minoritatea politicienilor. Cum in lume sunt putine astfel de situatii si cum majoritatea larga a presedintilor isi termina mandatul avand sprijin minoritar, intr-adevar, mergand pe acest firsc fir logic, se poate spune ca “democratia” actuala se desfasoara prin a fi democratie la inceput de mandat al politicienilor dar ajunge dictatura mai mult sau mai putin vizibila la sfarsit de mandat.
Sunt convins ca “democratia” actuala este de fapt un amestec de Oligarhie, Tiranie si Democratie daca e sa folosim sensurile termenilor formulate de Aristotel. Iar democratia este a asa o floare rara asa cum a si fost secolul V (si nici ala tot) in toata antichitatea…
Cat despre “cu o singura exceptie: Coreea de Nord, unde puterea nu se schimba niciodata. Bun asa.” asta nu mai poate fi dedus conform aceluiasi “fir logic” . Asta este deductia dvs. personala la care eu nu subscriu. N-am afirmat ca acolo nu ar fi dictatura. Acolo e dictatura clasica iar in “democratiile occidentale” avem dictaturi democratice daca se poate spune asa. Am discutat mai mult despre asta in articolul de pe blogul meu :
http://baldovin.blogspot.com/2012/01/mester-carmaciul-titanica-e-corabia.html
Fortati destul de mult nota – uitati ca nu putem vota in fiecare zi. Functionam democratic pe baza unor cicluri electorale, timp in care optiunile se pot schimba iar factorul biologic joaca si el un rol, c-asa e in viata. Cu siguranta democratia este departe de a fi perfecta, in conditiile in care poporul isi exprima optiunile la intervale relativ mari de timp iar clivajul dintre alesi si alegatori este evident. Insa am mari indoieli asupra faptului ca democratia perfecta ar conduce la rezultate ar fi mai bune (ca tot suntem pe un site unde utopiile sunt la mare pret, sa ne gandim ca acest lucru ar fi posibil – ne putem imagina spre exemplu un acces 100% la internet iar orice decizie – legislativa, de politica externa, de taxe si impozite etc. sa fie luata prin referendum. Ati sustine asa ceva?).
Si totusi, nu inteleg de ce se chinuie unii sa inventeze trufandale ca “neoliberalism”, “neoconservatorism”, “neo… draci”, “neo… colaci”, cand alde Basescu & gasca nu sunt dotati sa priceapa si sa aplice, de pe pozitii de forta, desigur – cum altfel?! – decat un soi de darwinism social, economic si politic, cu nuante crestin-ortodoxe! Ca si amicu’ lor Orban, dar cu diferenta ca, la Pesta, nuantele or fi crestin-catolice, probabil.
Pingback: Romania in rivolta creativa « Catrafuse’s Weblog