Protestele din 13/14 ianuarie 2012. De la faţa locului, adevăruri simple (update)

Costi Rogozanu
S-a nascut în 1977. A absolvit Liceul „Unirea” din Focsani, specializarea informatica. A urmat cursurile Facultatii de Litere din cadrul Universitatii Bucuresti. I-au aparut la Editura Polirom volumul de critică “Agresiuni, digresiuni” (2006) şi culegerea de proză scurtă “Fuck the cool. Spune-mi o poveste” (2007). A coordonat împreună cu Şiulea, Ernu şi Ţichindeleanu antologia “Iluzia anticomunismului”, apărută la Editura Cartier.

TEMA: Protestele din ianuarie 2012

Să lămurim nişte lucruri simple în legătură cu ieşirile în stradă din  13-14 ianuarie.

  • Prima marea tîmpenie: sînt membrii unor galerii de fotbal acolo, vai vai! Nu am văzut niciodată o mulţime atît de variată de completă în reprezentarea tuturor felurilor de statut, clasă, educaţie, hobby ce vreţi voi. Da, sînt şi oameni din galerii. Şi? Cetăţenii de la peluză nu au voie?
  • Altă tîmpenie: sînt oameni de la partide. Or fi, că nu-i cunosc pe toţi şi nu poartă ştampilă în frunte. Dar iarăşi e un mod fals de a pune problema. Întrebarea nu e de ce sunt partide diverse în stradă. Adevărata întrebare e de ce nu sînt în stradă dacă tot se dau liderii atît de nemulţumiţi pe la televizor? NU mai ştiu să iasă fără batiste roşii şi galbene şi fără autobuze aranjate de organizatori? Dacă eşti nemulţumit, ieşi pur şi simplu. Valabil şi pentru Ponta, şi pentru liberali, şi pentru pedelişti nemulţumiţi, pentru toţi.
  • Puterea a dispărut: Boc nu mai există, Băsescu face gesturi de neînţeles. E un vid care scoate lumea spontan în stradă. E ceva normal. Proetestul e ceva normal.
  • altă tîmpenie: de ce n-au mesaj clar? Păi cît de clar vreţi? strigă împotriva guvernării, preşedintelui, am văzut şi auzit mesaje cît se poate de clare. Revendicări cristaline scrise pe puncte apar în timp, revolta se articulează acum. Oamenii au ieşit pe 13 ceva mai mult pentru Arafat. Pe 14 revolta deja avea mesaje mai generale, nu doar huobăsescu. Fiecare a ieşit pentru tot ce s-a întîmplat în urmă: fie că e nu ştiu ce taxă, fie că e privatizarea sănătăţii, fie că e codul muncii, comasare, corupţie etc. Motivele s-au strîns.

  • Niciodată în ultimii ani nu am auzit în stradă huiduieli mai autentice. Josbăsescu e doar o pojghiţă normală. Dar se strigă acolo o nemulţumire totală, faţă de un sistem. Sloganurile cu dictatorul, Băsescu-Ceauşescu sînt repere normale din tradiţia protestatară recentă. Defilăm cu ce avem.
  • Alt refren: nu prea a fost lume. Ba au fost mai mulţi decît oricînd într-un protest spontan în ultimii zece ani. Au trecut mii pe acolo. Au fost totuşi peste 15 ore de manifestaţii, proteste, marşuri, în două zile. Iar lumea se plimba tot timpul, se întindea de-a lungul trotuarului şi invada strada cînd grupurile din centru se organizau (o bună idee de exemplu a fost ocuparea pe la trecerea de pietoni de imediat după Inter).
  • Jandarmii au fost foarte mulţi. Pînă la urmă simplul număr dă o stare de bătălie. Au fost momente  cînd au aruncat cu gaze cînd oamenii au intrat în panică, s-au aruncat şi bolovani, s-o mai fi rupt şi un coş de gunoi. Dar asta nu e violenţă ieşită de sub control. A predominat totuşi o stare de calm. Oricum, în majoritatea timpului, cel puţin între orele 20.00 şi 24.00, jandarmii au făcut tot felul de mişcări, de regrupări, o adevărată coregrafie care te pune vrînd-nevrînd în stare de asediu. Ce rost are de exemplu să alergi cu o coloană de “ţestoase” (nişte jandarmi echipaţi impresionant inclusiv cu nişte tocuri pentru pistol – o femeie l-a întrebat pe unul de ce are pistol şi jandarmul i-a răspuns că e gol tocul) pe trotuar pe la ceasul de la metrou cînd oricum oamenii nu mai erau pe stradă, şi mai erau despărţiţi şi de un gard şi de încă un cordon de jandarmi.
  • Tîmpenii despre manipulare am auzit destule la tv. Dacă vezi un grup de oameni care fug într-o singură direcţie nu înseamnă că au fost manipulaţi sau folosiţi de cine ştie ce forţă ocultă. Dimpotrivă, au venit la mine nişte tineri care se plîngeau că sînt nişte tipi suspecţi (c-ar fi “infiltraţi) care agită aiurea spiritele, aruncă cu pietre etc. Agitaţia şi chiar suspiciunea sînt normale după atîţia ani de anchilozare.

  • Ieşiri aiuristice precum cea a lui Sever Voinescu (cu invitaţii la film) nu fac decît să crească dispreţul. Cît despre TVR şi ura pentru postul public – nu a fost fără motiv. Din cît am apucat să văd TVRInfo, a predominat stilul unor invitaţi de a bagateliza sistematic tot ce se întîmplă acolo. Exemplu: să zică protestatarii mersi că nu şi-au furat-o ca-n Italia, că acolo ăia chiar şi-au lat bătaie serioasă. Deci i-aş ruga să nu se mai mire şi să trimită comunicate despre cum sînt intoxicaţi oamenii anti-TVR: mai bine şi-ar face treaba.

Am vrut să lămurim aceste adevăruri banale. Chestiile complicate le discutăm altădată. Concluzia mea de azi: nu am participat niciodată la un protest mai  autentic ca ăsta.

Mesajul “jos Băsescu” e un detaliu deja nesemnificativ. De ce citeşte jandarmeria lista cu inamici publici

Fiindcă e proaspătă ştirea la ora asta, aş sublinia o chestie: de ce trebuie să citească la televizor reprezentanţi din galeriile echipelor de fotbal. Ce e asta, lista teroriştilor sau cum? Insistenţa asupra suporterilor de fotbal ca agitatori mi se pare o diversiune jalnică impusă de autorităţi.

Aş pune în discuţie elemente din mesajul protestatar 13-14.

  • să insişti doar pe josbăsescu în explicarea evenimentelor e o superficialitate tipică opoziţiei şi media mainstream. Tot la fel de superficial e să te iei în serios cu formulările de tip “josdictatorul”. Ce se întîmplă aici ţine, cred, într-un mod subtil şi de mesajul, nu doar de persoana lui Arafat – a fost o critică intenţiei de a privatiza zone din sănătate. Mesajul conţine implicit (deşi mai puţin vizibil) un mesaj anti-comercializare, anti-sistem.
  • sigur, contează şi ura pentru un Băsescu care a practicat austeritatea în forţă, dublată de o lipsă totală de respect pentru nişte cetăţeni care le-au îndurat tîmpeniile şi i-au ajutat să-şi regleze cifrele la sfîrşit de an. Austeritatea aplicată cu sfidare a fost în sfîrşit sancţionată.
  • Presa de afară a încadrat rapid mişcările cu eticheta anti-austeritate. Mi se pare mai corect aşa. Practic, România nu face altceva decît să recupereze un trend general împotriva unui anumit sistem de ieşire din criză prin austeritate exercitată asupra celor mai vulnerabili.
  • Alina Mungiu Pippidi spune că protestul e pentru susţinerea democraţiei. Ok, e şi asta, dar aş plusa: e şi un “huo” puternic aplicat ultimilor 20 de ani, cu tot cu politici şi ideologii univoce. Marea religie a măsurilor de protejare a banilor împotriva cetăţenilor începe să se erodeze pe nesimţite. Eu cel puţin aşa o simt.
  • Ăştia care îi tot trag cu comasate-anticipate-necomasate etc. au totuşi un grad avansat de penibil. Vor ei să confişte furia unor oameni cu sloganuri de doi lei. Oameni buni, de zece ani singura voastră politică e cu suspendări şi alte fantezii, în timp ce s-au adîncit distanţele dintre săraci-vulnerabili şi bogaţi-privilegiaţi.
  • partidele, sindicatele trebuie să iasă pur şi simplu, fără însemne, fără dansul pinguinilor fără nimic. Să iasă dacă-i interesează.
  • diabloizarea PDL nu e o soluţie – foştii susţinători trebuie lipiţi de protest dacă între timp au ajns la capătul puterilor sau dacă au fost dezamăgiţi. Politicienii trebuie să înţeleagă că ori îşi schimbă filozofia, ori vor păţi la fel ca Băsescu acum
  • ia priviţi  aici genul de articole care încă poartă clişee incredibile, complet rupte de realitate, cu pretins ştaif civilizator, dar cu argumentaţie care nu depăşeşte complexitatea unui pliant cu oferte la tigăi şi biciclete; pericolul subtil e aici: sînt încă unii care se pretind elită doar dacă încep să înveţe poporul cum trebuie distrus statul ca să lăsăm “piaţa liberă” să se manifeste.
  • Daniel Barbu spunea ieri că există şi o altă posibilă desfăşurare a evenimentelor: aşa cum mai 68 a întîrit rezistenţa regimului contestat, aşa se poate întîmpla şi aici – demonizarea preşedintelui şi a oamenilor lui îi poate readuce împreună – e şi asta o ipoteză…

Drept concluzie, repet: prefer să cred că se manifestează împotriva unei filoyofii de guvernare mai vechi decit regimul Basescu (de aceea politicienii, animale totuşi cu un simţ deosebit al străzii, nu se înghesuie pe acolo), nu doar împotriva ultimilor 2 ani. Băsescu şi comportamentul lui inexplicabil e un pretext foarte bun. Dar e doar un pretext.

P.S. Se tot disipează mesaje precum “dar tu ai votat cu Băsescu”. Ce am făcut de fapt: am criticat un stil de a face presă isterică pro sau anti Băsescu. Deci mi-am criticat şi propriul loc de muncă în unele cazuri. Asta am făcut. Apoi, votul pentru Băsescu a fost votul împotriva unei opoziţii care nu avea nimic de spus, absolut nimic. Geoană mi s-a părut absolut imposibil de înghiţit. Şi nici Antonescu nu era mai breaz. Cum eşti de stînga şi ai votat cu Băsescu? Eu am văzut la startul din alegerile trecute numai partide animate neoliberal, nu am văzut stînga dreapta. Înainte să votez am criticat tot ce m-a deranjat la putere, în mod public. O simplă ştampilă nu înseamnă suspendarea spiritului critic. Geoană mi s-a părut atunci o opţiune şi mai proastă. (De altfel, venirea lui Ponta cred că e mai bună pentru opoziţie). În rest, votul e doar un vot. Acţiunile mele publice au fost clar de critică a neoliberalismului autoritar – mi se pare o cauză mai bună şi mai politică decît circul cu vedete TV numite politicieni.

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.

Ultimele articole