TEMA: Asistenţa socială – drept sau pomană?
În discursul public românesc, termenii de asistenţă socială şi cel de asistat social au ajuns să comporte valenţe profund negative, fiind aproape demonizaţi şi transformaţi în ţapi ispăşitori pentru situaţia prejudicioasă în care se află economia şi societatea noastră la ora actuală. Deşi asistenţa socială este un drept al individului, consfinţit prin Constituţie şi prin Carta Socială Europeană, pe care România a ratificat-o aproape integral, prin felul în care acest drept este abordat astăzi se induce ideea că avem de-a face cu un soi de pomană sau favoare pe care statul o face beneficiarilor de asistenţă socială. Acest lucru reprezintă un atac la demnitatea beneficiarilor asistenţei sociale.
Mai mult decât atât, deşi termenul de asistenţă socială este vehiculat copios, în jurul lui s-a creat o nebuloasă ce dă naştere la confuzii conceptuale. În vocabularul politic şi mediatic, noţiunea de asistat social a devenit acoperitoare pentru toată gama serviciilor de protecţie socială şi asigurări sociale. În această obscuritate terminologică trebuie căutate şi originile vehiculării unor cifre aberante şi contradictorii, care apreciază numărul asistaţilor sociali ca situându-se, concomitent, în jurul cifrei de 13, 11 sau 8 milioane.
Mai nou, un nou proiect de lege al asistenţei sociale, care e posibil să fie adoptat prin asumarea răspunderii Guvernului, îşi propune o revizuire dramatică a întregului sistem de servicii şi beneficii sociale. Proiectul îşi propune gruparea celor 54 de prestaţii sociale în doar 9 ajutoare sociale şi, mai important decât aceasta, urmăreşte să reducă cheltuielile cu asistenţa socială cu 0,8% din PIB până în 2013. Or, în momentul de faţă, aceste cheltuieli sunt oricum modeste -2,8% din PIB faţă de media europeană de 5%.
Ne propunem să lansăm o dezbatere care să abordeze următoarele probleme legate de asistenţa socială în România:
- Care este tabloul asistenţei sociale, cât de eficiente sunt măsurile de asistenţă socială şi care este impactul lor asupra reducerii sărăciei şi excluziunii sociale?
- Care sunt principalele vulnerabilităţi ale sistemului de asistenţă socială şi ce politici sunt necesare pentru ameliorarea eficienţei diferitelor forme de asistenţă socială?
- Care va fi impactul adoptării proiectului de lege privind asistenţa socială? Se va obţine o modernizare şi reformare a sistemului, aşa cum pretinde Guvernul, sau din contra, se va deschide calea către adâncirea sărăciei şi accentuarea marginalizării sociale?
Textele temei:
- “Prin legea asistenţei sociale guvernul reuşeşte să dea cu modernitatea de pamânt şi ne aduce în plin Ev Mediu” / interviu cu Elena Dumitru
- Cât de socială este noua Lege a Asistenţei Sociale? / de Cristina Rat
- Lupta împotriva săracilor versus lupta împotriva sărăciei / de Victoria Stoiciu
- A murit statul bunăstării sau e doar puţin răcit? / de Suzana Dobre și Sorin Ioniță
Care demnitate?
) A asistatului social? A pensionarului iesit mai repede la pensie pentru ca “nu mai are loc de munca”? 
) Problema mare apare cand asistatii sociali sunt mult mai multi decat cei care platesc aceasta asistenta. Combinata si cu coruptia generalizata si obisnuita a bugetarilor (intretinuta si votata evident tot de asistati, ca doar sunt majoritati) rezultatul da cu minus.
de acord!
“Se va obţine o modernizare şi reformare a sistemului, aşa cum pretinde Guvernul”-asta se va obtine!
Ca unora le va disparea portia din fata gurii iar ei nu prea mai sunt buni de nimic/produs?!!?!?…iarasi e adevarat!
@poporul muncitor: dumneavoastra in ce domeniu munciti?
la stat-deci stiu cu cine ma insotesc- in constructii si energie!!!
“Care este tabloul asistenţei sociale, cât de eficiente sunt măsurile de asistenţă socială şi care este impactul lor asupra reducerii sărăciei şi excluziunii sociale?”
Asistenţa socială nu trebuie să reducă sărăcia. Sărăcia o reduce numai munca. Faptul că munca unui om (sau a 100 de oameni) reduc sărăcia altui om (sau altor 100) nu e în regulă. Putem s-o scriem în toate Cartele de Drepturi, bunul simţ minim ne spune că asta e deja furt. Ce trebuie să facă asistenţa socială e, cu riscul să fiu redundant, să asiste. Adică să-l ajute pe om până se pune pe picioare. Asistenţa socială trebuie să fie ceva temporar, prin excelenţă. Excluziunea socială e un termen destul de vag, dar iar nu văd ce legătură are asistenţa socială. Mai bine discutăm de exluziune economică. Adică omul trebuie ajutat (adica asistat, nu e nicio rusine), până când intră/reintră în circuitul economic, adică pot să se descurce singuri. Există 3 categorii care trebuie să primească asistenţă socială:
1) copiii;
2) oamenii care, independent de voinţa lor, sunt excluşi temporar din circuitul economic – şi aici asistenţa trebuie să fie temporară.
3) oamenii care, independent de voinţa lor, sunt excluşi permanent din circuitul economic – şi aici avem singurul caz în care asisteţa trebuie să fie permanentă.
Restul argumentelor de tip “Robin Hood”, “săracii merită mai mult, deci trebuie ajutaţi pentru simplul motiv că sunt săraci” intră în sfera furtului instituţionalizat, “ştie statul mai bine cine are prea mulţi bani şi cine are prea puţini”. Asistenţa socială nu trebuie să discrimineze pe bază de venit sau avere.
Sistemul economic functioneaza pe baza unor legi care sunt facute de oameni. Castigurile obtinute de diverse categorii nu depind numai de valoarea personala si de volumul de munca depus ci si de modul in care se face impartirea profiturilor, care depinde la randul ei de legile mentionate mai sus. Atunci cand disproportiile dintre castiguri sunt uriase inseamna ca legile sunt strambe. Avand in vedere ca marea majoritate a populatiei traieste de la un salariu la altul, atunci cand unii dintre acesti oameni ajung in dificultate statul are obligatia sa ii ajute pana in momentul in care reusesc sa isi gaseasca o slujba care corespunde nivelului lor de pregatire, deoarece sistemul economic stramb nu le-a permis sa economiseasca pentru zile negre.
ce sa spun, este un raspuns al unei persoane care nu a fost informata cu privire la asistenta sociala, si aici putem invinui statul, si care priveste asistenta sociala strict legata de economic, ceea ce nu este tocmai ok
de ce? sa va dau un singur caz: o familie formata din bunica, persoana cu studii superioare, titrata, venituri bune, fiica cu loc de munca bunicel, sotul ei 12 clase cu un job obisnuit care au un copil … toate bune, pana cand mama are o cadere psihica, copilul este pus in pericol … familia are bani in continuare ….
are nevoie de asistenta sociala?
am sa si raspund, asa cum banuiti, este DA!
fara sa mai intru in alte explicatii, pot spune ca punctul dumneavoastra este de vedere este de bun simt, asta si doreste actuala conducere a tarii, prin dezimformare.
asta nu inseamna ca banii din asistenta sociala nu au fost folositi pentru finantarea campaniilor electorale, stati linistit, probabil vor fi deturnati legal de la destinatarii de drept si dati votacilor,
stima
Asistența socială reprezintă tema centrală în aricolul scris de Redacția (2011). În acest articol se consideră că în România asistența socială este vazută mai mult ca o pomană decât un drept al oricărui cetățean. În articol este menționat faptul că o nouă lege va reduce prestațiile sociale de la 54 la 9 în ciuda faptului că sunt numeroase persoane ce beneficiază de ajutor social.
Emilia Chițu și Florin Lazăr (2005) sunt de părere că cel mai important pas în asistența social este planificarea. Aceștia consideră că pentru a rezolva problemele cetățenilor este necesară cooperarea.
Din punctual meu de vedere asistența social reprezină un punct cheie în orice societate și tocmai din acest motiv ar trbui să i se ofere o atenție deosebită. Totodată mai sunt foarte multe persoane ce beneficiază de ajutor social deși nu îl necesită cu adevărat iar după părerea mea din acest punct de vedere sistemul ar trebui modificat
REFERINȚE
Emilia, Chițu și Florin, Lazăr. (2005) Methodology-Plans of Service. Revista de Asistență Socială (3-4)
si dupa adanci reflectii pe site la ce se ajunge? ne pregatim pentru o academie pe bancile din Cismigiu? ori pentru marele protest format din 10 oameni in fata Nationalului din Bucuresti, fara ca vreunul sa stie ce vrea?